Biblioteca “Cunningham Memorial” a Universităţii Statului Indiana şi-a adăugat un dicţionar rar la valoroasa sa Colecţie Cordell. Unul dintre primele exemplare cunoscute ale dicţionarului german-latin „Vocabularius incipiens teutonicum ante latinum” a fost publicat în 1495 de Johann Gruninger. Micul in-quarto şi-a păstrat legătura originală şi are doar câteva pete.

Dicţionarul are 382 de pagini care nu au fost numerotate de la tiparniţă, ci de mână, cu cerneală, posibil de unul dintre deţinătorii săi. Dicţionarul incunabul – termen care face referire la o carte tipărită înainte de 1501 în Europa – este legat într-o piele de porc de către călugării augustini de la mânăstirea Sf. Michaels din Ulm. Paginile de gardă sunt albe ca zăpada, iar manuscrisul este în cerneală şi cu rubrici, atât de intacte de parcă ar fi create în vremurile noastre, menţionează David Vancil, curator emerit al Colecţiei Cordell.

„Cartea este minunată. Este singura copie din Statele Unite a acestui dicţionar,” a spus Cinda May, directoarea departamentului de colecţii speciale a bibliotecii.

Vancil a văzut „Vocabularius” pus la vânzare într-un catalog al unui anticar şi a contactat-o pe May care a făcut cercetări asupra exemplarului. May a avut bani disponibili în bugetul de achiziţii şi a făcut cumpărarea, una foarte importantă ţinând seamă de raritatea cărţii. „L-a surprins pe David, pentru că el glumea,” a spus May.

Colecţia de dicţionare Cordell, “Cărţi şi texte filologice” este deschisă publicului şi oferă o oportunitate unică oamenilor de a vedea artefacte din primele momente ale tiparniţei.

“Vânzătorul, Bruce McKitterick, a declarat că este mulţumit că „Vocabularius” şi-a găsit un loc în Colecţia Cordell, tatăl lui McKitterick fiind asistentul lui Warren Cordell în activitatea de creare a acesteia,” a spus May.

„Vocabularius” e scris cu caractere gotice, însă are caracteristica de a fi citeţe, ca de altfel toate cărţile germane ale perioade, ceea ce le face uşor de citit.

„Această lucrare merită a fi studiată de istoricii preocupaţi de dezvoltarea producţiei de cărţi, inclusiv de prepararea cernelurilor, a hârtiei şi a tiparniţei – toate la 40 de ani după tipărirea Bibliei lui Gutenberg în 1455,” a spus Vancil.

În vreme ce autorul dicţionarului „Vocabularius” este anonim, experţii presupun că a fost scris de un cărturar afiliat bisericii. „Fireşte că un beneficiu al unei asemenea cărţi ar fi fost crearea unor folosinţe şi ortografii dominante, aşa că e probabil ca acest dicţionar să fi exercitat o influenţă asupra stabilirii ortografiilor dominante pentru cuvintele germane şi în dezvoltarea dicţionarelor viitoare, nu doar în germană, ci şi în alte limbi,” a declarat Vancil.

Specimenul este unic şi prin organizarea cuvintelor, întrucât dicţionarele bilingve ale acelui timp în mod normal ar fi aranjat mai întâi termenul în latină sau în greacă.

„Cu respect faţă de evoluţia limbii şi lexicografiei engleze, primele dicţionare în latină, greacă şi limbile de pe continent ne oferă o imagine aprofundată asupra împrumuturilor, a primelor definiţii, uzanţelor şi chiar schimbările modale în folosirea vocabularului şi înţelesurile termenului în limba engleză,” adaugă Vancil. „Cine ştie dacă dicţionarele engleze bilingve latino-engleze, care s-au dezvoltat cumva mai târziu decât acest dicţionar, nu cumva au fost influenţate într-un anumit fel de acest dicţionar.”

Tomul ne oferă şi informaţii cu privire la contextul social al populaţiei din vremea aceea. De exemplu, o definiţie neaşteptată este pentru clătitele prăjite în sânge.

„Această definiţie deschide o ferestruică către bucătăria populaţiei germanice de la vremea aceea,” declară Vancil. „Astfel, cărţile deschid o fereastră, care altfel ar fi rămas închisă, către obiceiurile şi pasiunile societăţilor astăzi dispărute.”