Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
29 apr.

a încondeia

Verbul a încondeia se formează de la cuvântul de bază condei şi are semnificaţii pornind de la obiceiul scriiturii, al desenului ori al înfloririi. Cel mai des întâlnit sens este cel legat de Sărbătorile Pascale şi înseamnă „a împodobi ouăle (de Paşte)”, fiind apoi folosit şi în context mai larg, pentru împodobirea cu desene (făcute cu ajutorul condeiului) a obiectelor de ceramică. În limbajul popular, termenul de poate referi şi la împodobirea de alt tip, însemnând „a înnegri sprâncenele sau genele”.

Verbul are, desigur, şi un sens figurat foarte interesant, deplasat cu totul către spectrul negativ al vocabularului. Se foloseşte deci în loc de „a prezenta în lumină nefavorabilă, a vorbi de rău pe cineva”, având printre sinonime pe a bârfi, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a ponegri. Un sens mai rar folosit – şi de care chiar n-am dat prin dicţionare – este specific sferei semantice a şcolii, cu referire la punerea unor note mici, sugerând pedeapsa pentru neştiinţă sau obrăznicie.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

25 mart.

a (se) pierde

Verbul a (se) pierde are un articol de dicţionar cât o zi de post. Vine din latinescul perdere şi are, deci, venerabila vârstă de vreo 2000 de ani, lucru ce explică abundenţa de sensuri şi expresii.

Are atât o valoare tranzitivă („a nu mai şti unde a pus un bun material, a rămâne fără o parte a corpului ori fără o facultate”), cât şi o valoare reflexivă („a nu mai şti unde se află, a nu mai găsi drumul ori locul căutat, a greşi direcţia, a se rătăci de grupul în care se afla”). Se pot pierde sarcini, se pot pierde prieteni, ori pentru totdeauna fiinţe dragi. Se pot pierde întreceri, războaie, afaceri, procese. Se pot pierde trenuri şi ocazii. Ori timp şi chiar viaţa însăşi. Se poate întâmpla să pierzi, pur şi simplu. Chiar totul, şi să te pierzi încă şi pe tine…

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

02 apr.

a (se) curăţa

Verbul a (se) curăţa este un derivat al adjectivului curat, pe care l-am moştenit de la romani. Vechi de tot în limbă, a acumulat o mulţime de sensuri şi sinonime, utilizate în cele mai diverse contexte şi cu nenumărate nuanţe. Sensul principal este cel propriu, concret – „a face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine”, scopul fiind acela de a face sau a deveni mai curat. În limbajul medicinei populare, are în vedere „a (se) vindeca de o boală de piele”.

În limbajul curent, acţiunea înseamnă, pur şi simplu, „a face curăţenie” – sinonim cu a deretica. Privind lucrurile în detaliu, înseamnă „a îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului său pentru unele operaţii tehnologice”. Şi tot în plan material, termenul se poate referi la „a lipsi de stratul de deasupra, a îndepărta coaja, pieliţa, puful de pe fructe, legume sau de pe ouă”.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

20 feb.

a înzăpezi

Verbul a (se) înzăpezi este foarte des folosit iarna. Din ce în ce mai des, putem spune. Sensul de bază are în vedere drumurile sau terenurile – „a (se) acoperi cu multă zăpadă, a deveni sau a face să devină impracticabil din cauza zăpezii”, iar cu referire la vehicule şi călători înseamnă „a (se) imobiliza, a (se) înfunda, a (se) împotmoli în zăpadă”. Interesant mi se pare faptul că verbul, destul de palid ca valoare artistică, stabileşte sinonimie cu termeni foarte expresivi, precum a (se) troieni, a (se) întroieni, a (se) nămeţi, a (se) înnămeţi, chiar a (se) omeţi (în unele regiuni).

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

24 nov.

„East Coker” de T.S. Eliot

What is the late November doing
With the disturbance of the spring
And creatures of the summer heat,
And snowdrops writhing under feet
And hollyhocks that aim too high
Red into grey and tumble down
Late roses filled with early snow?
Thunder rolled by the rolling stars
Simulates triumphal cars
Deployed in constellated wars
Scorpion fights against the Sun
Until the Sun and Moon go down
Comets weep and Leonids fly
Hunt the heavens and the plains
Whirled in a vortex that shall bring
The world to that destructive fire
Which burns before the ice-cap reigns. 		Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul şi câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

09 iun.

„Sonet I” de William Shakespeare

From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty’s rose might never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory;		 Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare,
iar frumuseţii-un spor de dăinuire
şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare
purtându-i umbra, florii-n veştejire.
But thou, contracted to thine own bright eyes,
Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel.		 Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug,
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belşug,
însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu.
Thou that art now the world’s fresh ornament
And only herald to the gaudy spring
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak’st waste in niggarding.		 Tu, care eşti podoaba blândă-a firii
şi-al primăverii crainic de nădejde
ţi-ngropi în muguri florile iubirii
şi eşti calicul care risipeşte.
Pity the world, or else this glutton be:
To eat the world’s due, by the grave and thee.		 Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii şi cu gura ta…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro