Verbul a idolatriza este unul destul de rar folosit în limbajul nostru curent. Se referă, etimologic privind lucrurile, la “a slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol”, adică “a trece un lucru sau o fiinţă în rândul idolilor”. Termenul este explicat prin sufixarea lui idolatru şi stabileşte sinonimie cu a adora, a apoteoza, a deifica, a diviniza, a venera, a zeifica. Nu pare foarte greu de intuit logica prin care verbul a trecut apoi într-o altă zonă semantică, lămurindu-se prin “a iubi cu pasiune” şi incluzând între conotaţii pe “a trata cu dragoste şi cu admiraţie exagerată, a iubi în mod exagerat”.

Continuare »

A câştiga are mai multe sensuri decât mi se părea mie că aş şti. Cel mai cunoscut şi mai des întâlnit se referă, desigur, la „a obţine bani sau bunuri materiale”, iar metodele prin care se poate realiza acest lucru sunt extrem de diverse, de la muncă până la luptă ori, mai la-ndemână pentru unii, de la jocuri de noroc până la speculaţii şi exploatare. Prin extindere de sens, verbul se poate referi însă la multe alte tipuri de beneficii, despre care aş îndrăzni să spun că ar fi mai importante decât primele, contrar opiniei generale. Astfel, câştigul se poate referi la a dobândi, a obţine experienţă ori cunoştinţe, la a recupera, în vreun fel, timp (considerat iniţial insuficient sau chiar definitiv pierdut). Termenul poate trimite la cucerirea, obţinerea unei victorii, într-un război, într-un proces, într-o competiţie sportivă, politică ori de altă natură.

Din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai interesante aspecte ale verbului se referă la sentimente, pentru că aici (spre deosebire de situaţiile discutate anterior) lucrurile sunt rareori conotate negativ, având în vedere emoţii pozitive obţinute prin strădanie, fie că este vorba despre simpatia ori bunăvoinţa cuiva, fie că vorbim despre prietenie şi chiar dragoste. Gama de sinonime devine, astfel, extrem de amplă, de la a căpăta, a beneficia, a folosi, a profita, până la a repurta, a izbândi, ori la a atrage (de partea sa), a cuceri. Din acest punct de vedere, mi-au atras atenţia sinonimele unui sens regional al verbului, venit dintr-un înţeles mai vechi al substantivului câştig („grijă”) – a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a stânge, a vedea. Foarte interesante şi, în mod ciudat, mai multe decât cele folosite pentru sensul comun…

Continuare »

A corecta face parte dintre verbele pe care le găsim, în general, conotate pozitiv. Înseamnă, în primul rând, „a îndrepta greşelile/defectele”, stabilind sinonimie cu a corija sau a rectifica, scopul fundamental al acestei acţiuni fiind acela de a repara, a îmbunătăţi. Deşi ca idee verbul acesta pare să fie o mare găselniţă, două hibe am reuşit să găsesc la felul în care oamenii înţeleg să-l utilizeze.

M-am întrebat de multe ori ce rost are folosirea verbului a corecta în cazul tezelor copiilor. Ce se mai corectează acolo? Felul în care se lucrează uneori seamănă mai curând a vânătoare de greşeli şi executare! Aş înclina să cred că ceea ce se face înainte de test poate să completeze goluri – deci să îmbunătăţească, iar acţiuni ulterioare testului ar putea remedia situaţia, pornind de la greşelile comise… Însă verificarea şi notarea răspunsurilor nu par – în sine – să repare greşelile, iar „a corecta lucrări” sună teribil a nonsens uneori! Mai ales când eşti îngropat în ele, presupun!

Continuare »

A (se) distra este un verb încântător, care înseamnă „a petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil”. După cum ştim însă, „agreabil” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, de unde şi cele două extreme în semnificaţiile cuvântului – poate fi vorbă, pe de o parte, de folosirea timpului în mod plăcut, iar pe de altă parte, de consumarea acestuia, dedându-se unor – pudic şi generic numite – „plăceri lumeşti”.

Una dintre semnificaţiile mai rar întâlnite ale verbului se referă la „a abate de la o preocupare sau de la un gând, a îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează”. Însă indiferent de sensuri, dacă punem sinonimele toate la un loc, obţinem un munte de voie bună: a (se) amuza, a (se) desfăta, a (se) destinde, a (se) dispune, a distrage, a (se) înveseli, a petrece, a râde, a (se) veseli, cu tot cu mai vechile a se eglendisi, a (se) libovi. Orice i se poate opune cu succes lui a (se) plictisi.

Continuare »

! demiurg este un substantiv masculin care păstrează modul de despărţire în silabe din norma veche – de-mi-urg, şi primeşte formă de plural – demiurgi

* a demixta apare ca verb cu indicativul prezent el demixtează; înseamnă „a despărţi în şcoli sau clase diferite fetele de băieţi”

* democrat-creştin este un termen compus, folosit cu valoare substantivală sau adjectivală, cu pluralul democrat-creştini şi femininul democrat-creştină / democrat-creştine

* democratúră e menţionat ca termen livresc, substantiv feminin cu genitiv-dativul democraturii şi pluralul democraturi; termenul este o „denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii”

* demofobie („teamă patologică de aglomeraţiile de oameni”) e un substantiv feminin care se foloseşte rar. Articolul din DOOM-ul meu pare a fi greşit, pentru că indică genitiv-dativul demofobii şi articularea demofobiei… În mod evident, genitiv-dativul este demofobiei, dar nu înţeleg dacă forma de plural este acceptată. Pot exista mai multe?

Sensul cel mai cunoscut al verbului a fascina se referă la „a produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun” ori „a face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie”. Rezultatul poate fi unul pozitiv, de încântare perfect justificată de calităţile celui admirat, sau unul negativ, de rupere a contactului cu realitatea pentru cel care suferă efectul fascinaţiei – „a pune stăpânire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor”, „a subjuga pe cineva în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt”.

Destul de numeroase, sinonimele se organizează şi ele pe axa pozitiv-negativ, cu grade diferite de intensitate: a captiva, a încânta, a delecta, a desfăta, mergând până la a seduce, a fermeca, a vrăji. Se pare că verbul poate fi folosit şi cu sensul de „a atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea”, sens pe care nu cred că l-am utilizat niciodată (în mintea merge mai curând „a atrage în mod irezistibil privirea cuiva”). Deci cuvântul acoperă şi intenţia de „a subjuga pe cineva cu privirea”, de a controla prin puterea ochilor, adică vrăjitorie curată: „te fascinez de nu te vezi”?

Continuare »