A (se) distra este un verb încântător, care înseamnă „a petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil”. După cum ştim însă, „agreabil” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, de unde şi cele două extreme în semnificaţiile cuvântului - poate fi vorbă, pe de o parte, de folosirea timpului în mod plăcut, iar pe de altă parte, de consumarea acestuia, dedându-se unor - pudic şi generic numite - „plăceri lumeşti”.

Una dintre semnificaţiile mai rar întâlnite ale verbului se referă la „a abate de la o preocupare sau de la un gând, a îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează”. Însă indiferent de sensuri, dacă punem sinonimele toate la un loc, obţinem un munte de voie bună: a (se) amuza, a (se) desfăta, a (se) destinde, a (se) dispune, a distrage, a (se) înveseli, a petrece, a râde, a (se) veseli, cu tot cu mai vechile a se eglendisi, a (se) libovi. Orice i se poate opune cu succes lui a (se) plictisi.

Foarte interesantă mi s-a părut a fi asocierea acestui cuvânt, nu atât cu distracţia, cât cu divertismentul. Cea dintâi are un nu ştiu ce familiar, apropiat, care parcă ar garanta veselia şi chefuiala. Celălalt e mai serios şi mai elevat, cu mai puţin dat în stambă şi glume proaste; are şi numeroase sensuri muzicală, dar n-are verb propriu. Dincolo de toate, mă gândeam însă: mi se pare mie, sau încet-încet schimbăm toată distracţia pe divertisment? Şi dacă e aşa… ne mai distrăm la fel de bine pe unde ne apucăm de trebuşoara asta?