Aşa cum am putut eu să-mi dau seama din dicţionare, verbul a goni are un sens general şi două sensuri specializate mai importante. Cea mai răspândită accepţie a termenului se referă la „a fugi după ceva/cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.)”, însă cuvântul se poate folosi în domeniul vânătorii – „a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor”, ori în cel zootehnic – „a se împerechea, spre a se reproduce” (mai ales la vitele mari cornute).

Descoperim deci trei categorii de sinonime, referitoare fie la a vâna, a hăitui vânatul, ori la a se împreuna, a se împerechea vitele, fie la mai cuprinzătoarele a fugări, a urmări, a alerga, a fugi. În funcţie de context, verbul face trimitere la rapiditatea mişcării – „a se mişca foarte repede, a se grăbi, a urmări în fugă”, având ca scop fie dorinţa de a se apropia (de oameni, ţinte, idealuri), fie – dimpotrivă – nevoia de a îndepărta – „a forţa să plece, a da afară”, cu sinonime ca a alunga, a respinge, a izgoni, a surghiuni, a prigoni.

Continuare »

A manifesta are două dimensiuni semantice fundamentale. Pe de o parte, se poate referi la „a (se) arăta, prin comportare, prin atitudine”, „a apărea clar, public”, „a căpăta expresie exterioară”, „a face cunoscut în mod manifest”, stabilind deci sinonimie cu a (se) exprima, a (se) afirma, a (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a dovedi. Din acest punct de vedere, verbul se poate folosi cu privire la gânduri, sentimente, atitudini, intenţii, despre voinţă ori despre vreo altă calitate, şi chiar despre caracterul întreg al unui om, inclusiv în situaţiile când acesta se dă fără voie pe faţă, se trădează. De asemenea, poate face trimitere la mode, tendinţe, divergenţe, curente etc.

Continuare »

* curvar deschide seria uneia dintre cele mai mari surprize ale noului DOOM! Academia Română descoperă o nouă achiziţie a limbii române şi adaugă frenetic o întreagă familie lexicală alcătuită din vorbe pe care urechea românului nu le-a mai auzit niciodată şi gura românului niciodată nu le-o mai rostit-o! Nu-i bai, că de-acu’ ştim să le folosim şi corect, dacă ne pune păcatul s-o luăm prin ciocănării! Pentru substantivul masculin avem pluralul curvari, iar pentru femininul (tot nou) *curvă, avem genitiv-dativul curvei şi pluralul curve. Acestora li se adaugă verbul *a curvăsări, cu indicativul prezent tu curvăsăreşti (să pardonaţi!), imperfectul el curvăsărea (bine c-a terminat!) şi conjunctivul el să curvăsărească (da’ cu măsură!). Ca să nu fie supărare şi deranj prea mare, avem şi un verb mai scurt, adicătelea *a curvi – eu curvesc (că oameni suntem!), el curvea, el să curvească. Cât despre înfierarea cuvenită a acestui obicei, ăi mai morali şi mai moralişti dintre noi pot să-i spună cum le-o veni la gură: la feminin – *curvăsărie (curvăsăriei, curvăsării) sau *curvie (curviei, curvii), ori la neutru *curvăsărit sau *curvit. Iaca aici mi se pare oleacă nedrept, că păcat de gen masculin se pare că nu există! Eu propun să cerem ceva egalitate între genuri în DOOM3.

* cutare este un „nume de persoană imaginar”, substantiv masculin care se poate şi articula pentru genitiv-dativ – lui cutare. Acestuia i se adaugă şi *Cutărescu, substantiv propriu „nume de familie imaginar” cu genitiv-dativul lui Cutărescu, iar pentru registrul familiar mai sunt precizaţi încă doi termeni – !cutărică şi !cutăriţă.

* cutter (cuţit) apare ca anglicism cu pronunţia cátăr, substantiv neutru cu pluralul cuttere

* cuvânt-înainte şi *cuvânt-titlu sunt substantive neutre ale căror forme de plural presupun numai modificarea primului termen – cuvinte-înainte, cuvinte-titlu

! Cuvioşia Sa, asemenea tuturor structurilor similare, trece în clasa locuţiunilor pronominale; pentru pronunţie corectă se face precizarea -vi-o-; la genitiv-dativ avem Cuvioşiei Sale, iar la plural – Cuvioşiile Lor. Celelalte locuţiuni sunt !Cuvioşia Ta şi !Cuvioşia Voastră, precizările despre flexiunea acestora fiind asemănătoare.

A (se) răcori este verb de sezon. Într-un sistem fizic de referinţă (despre substanţe, obiecte, vreme), lămureşte pierderea căldurii iniţiale, fiind echivalent cu „a deveni răcoros, a se face mai rece”, şi stabilind sinonimie cu a (se) răci. Atunci când este folosit pentru oameni, înseamnă „a-şi potoli sau astâmpăra senzaţia de căldură ori de sete”. Pe de altă parte, verbul are o foarte interesantă dimensiune figurată, explicată prin „a se uşura sufleteşte, destăinuind cuiva o durere, un gând”, situaţie pentru care primeşte o mulţime de sinonime – a se descărca, a se linişti, a se calma, a se potoli, a alina, a se domoli, a îmblânzi, a tempera (unele dintre ele se pot utiliza şi pentru celelalte sensuri ale termenului).

Continuare »

Verbul a sublima are două sensuri principale, unul propriu şi unul figurat. Se referă în primul rând la corpuri chimice, presupunând „trecerea (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a trece prin starea lichidă” sau „trecerea dintr-o stare cristalină în stare de vapori şi apoi din nou în cristale, prin condensarea vaporilor”. Sensul figurat se referă la transpunerea sentimentelor într-un plan superior, la ridicarea instinctelor şi a pasiunilor până la sublim (grad de perfecţiune şi desăvârşire excepţională). Cu sens asemănător, termenul este folosit şi în psihanaliză, însemnând „a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale şi egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste şi spirituale”. Stadiul intermediar de la propriu la figurat face trimitere la „a curăţa de orice amestec impur sau străin”, iar sinonimele ce pot fi utilizate în orice situaţie sunt a (se) purifica, a (se) rafina.

Continuare »

Verbul a socializa m-a luat prin surprindere, pentru că n-am găsit nicăieri sensul pe care îl presupusesem eu atunci când am început căutarea. Am descoperit cu stupoare că, după 20 de ani de eră nouă, explicaţiile acestui cuvânt în dicţionare se referă „a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată”. Termenul era folosit cu referire la „muncă”, şi însemna „a dobândi caracter social”, informaţie completată iniţial cu „datorită dezvoltării forţelor de producţie”. Astăzi am putea să înlocuim ultima parte cu „datorită dezvoltării internetului”, căci, până la urmă, tot ceva de genul acesta înseamnă şi „socializarea” despre care vorbim noi în… reţele: trimitem în domenii accesate de oricine informaţii de ordin privat, personal, mai mult sau mai puţin intime (în funcţie de cel care se comunică). Însă oricare i-ar fi sensul, n-am găsit nicăieri sinonime.

Continuare »