a corecta
A corecta face parte dintre verbele pe care le găsim, în general, conotate pozitiv. Înseamnă, în primul rând, „a îndrepta greşelile/defectele”, stabilind sinonimie cu a corija sau a rectifica, scopul fundamental al acestei acţiuni fiind acela de a repara, a îmbunătăţi. Deşi ca idee verbul acesta pare să fie o mare găselniţă, două hibe am reuşit să găsesc la felul în care oamenii înţeleg să-l utilizeze.
M-am întrebat de multe ori ce rost are folosirea verbului a corecta în cazul tezelor copiilor. Ce se mai corectează acolo? Felul în care se lucrează uneori seamănă mai curând a vânătoare de greşeli şi executare! Aş înclina să cred că ceea ce se face înainte de test poate să completeze goluri – deci să îmbunătăţească, iar acţiuni ulterioare testului ar putea remedia situaţia, pornind de la greşelile comise… Însă verificarea şi notarea răspunsurilor nu par – în sine – să repare greşelile, iar „a corecta lucrări” sună teribil a nonsens uneori! Mai ales când eşti îngropat în ele, presupun!
În afara sferei mele de activitate însă, bag de seamă că ne tot străduim, fiecare în parte, să le corectăm pe toate, iar punctul de reper pe care îl folosim este unul cât se poate de personal; pentru că mie termenul corect îmi apare dependent într-o oarecare măsură de viziunea fiecăruia dintre noi. Sigur, teoretic ne raportăm la reguli şi norme stabilite convenţional, conform unor noţiuni general-valabile sau abstracte şi absolute, însă acţiunea de corectare o facem tot eu sau tu, cei care numai în abstract şi absolut nu trăim, şi, prin urmare, foarte des aplicarea principiului se face „după chipul şi asemănarea” corectorului. Fără să mai punem la socoteală că, prin natura lui, fiecare individ se crede deţinătorul adevărului şi al măsurii tuturor lucrurilor! Ceea ce ne face pe fiecare în parte „expert” al vieţii celorlalţi… şi trăitor într-o mare eroare. Pentru că singurele lucruri pe care le putem realmente corecta, sunt defectele şi greşelile proprii. La fel ca şi copiii: ei sunt cei care trebuie şi sunt în stare să corecteze ceea ce eu doar pot să semnalez ca fiind greşit.