Verbul a reinventa nu mai apare în DOOM2, deși el era menționat în vechiul Dicționar ortografic. Dicționarele de neologisme îl înregistrează ca fiind venit din franceză (réinventer) și însemnând „a crea din nou ceea ce a fost deja inventat”. Prin urmare, este adevărat că prezența lui în limbă nu ar fi absolut necesară, poate, întrucât seensul său este deja acoperit printr-o structură relativ des utilizată.

Pe de altă parte însă, lumea în care trăim are câteva coordonate ce obligă subiecții la dezvoltarea unei capacități semnificative de adaptare. Realitățile cărora trebuie să le facem față se modifică atât de rapid, încât unul dintre cele mai importante lucruri pe care a învățat omul modern să le facă este acela de a se reinventa, de a se modifica pe sine până la găsirea unei formule ce îi permite să supraviețuiască și să se adapteze permanent.

Iar lucrul acesta nu este rău în sine. Astea sunt vremurile – puțin scăpate de sub control – pe care le-am apucat, pe care nu le putem prea ușor modifica printr-un efort individual și cărora trebuie să le facem față cum putem mai bine. Problemele apar în momentul în care această reinventare se face superficial (doar prin schimbarea fațadei, pentru atingerea unor scopuri imediate) sau nediferențiat (fără a ține cont de valori de bază sau date personale valide și importante).

Reinventarea pozitivă a sinelui poate să determine descoperirea unor talente altfel ascunse, ori practicarea unor meserii la care nu ne-am fi gândit niciodată anterior. Trebuie să se realizeze, în opinia mea, având în vedere păstrarea individualității și a unicității fiecăruia dintre noi, conservarea a ceea ce este irepetabil în raport cu ceilalți membri ai societății, în numele unei onestități absolute față de ceea ce, inevitabil, suntem ca indivizi. Pe cât posibil, aș zice că scopul acestui proces ar trebui să devină căutarea celei mai bune variante a fiecăruia dintre noi. Alttfel… care mai e rostul?