Verbul a profita vine din franceză (profiter) și înseamnă, în primul rând, „a avea un profit”. În această situație, sensul cuvântului pare a urmări, în mod special, rezultatul final mulțumitor (de cele mai multe ori sub aspect financiar) al unei acțiuni. În sens un pic mai larg, termenul se poate referi la un demers întreprins în mod special ori la capacitatea de a anticipa mersul lucrurilor și de „a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva”.

Cea de-a treia situație pe care am reușit să o identific este utilizarea cu semnificație depreciativă a verbului, generată de o exagerare, o extrapolare a uneia dintre nuanțele termenului – „a urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să se obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora)”. Dintre sinonime, în funcție de context, sunt menționate a se alege (cu), a beneficia, a câștiga, a folosi.

Opinia generală este că tocmai ultimul aspect menționat al termenului e cel mai des întâlnit în societatea în care trăim. Lumea s-a umplut de profitori și profitoare, iar succesul este asociat, astăzi, cu o capacitate dezgustătoare de a… apuca, de a exploata, fără scrupule, orice circumstanță – favorabilă sau nefavorabilă – nu doar pentru a arunca zarurile, ci pentru a le răsuci după cădere, când nimeni nu se uită, pentru a potrivi numerele câștigătoare. Profitul personal este singurul scop urmărit, iar consecințele (negative) asupra celorlalți sunt irelevante.

Se prea poate să fie așa. Personal, consider că nimic nu e nou sub soare, iar instinctele de azi ale omului modern își au rădăcina în straturile cele mai profunde ale individului primitiv din noi. Prin urmare, nu aceasta mi se pare cea mai demnă de analizat semnificație a verbului… Unul dintre marile secrete ale vieții stă ascuns în abilitatea de a profita de orice ocazie ce ni se oferă. Iar aceasta este o condiție necesară pentru a avansa.

Dar totul trebuie făcut conform unor principii ferme și în acord cu ceea ce, în general, numim conștiință. Oportunitățile trebuie exploatate fără a deveni oportuniști, profitul trebuie urmărit fără a deveni profitori, ascensiunea trebuie realizată în afara oricărei asocieri cu parvenitismul. A se îmbunătăți pe sine trebuie să fie singurul profit obținut, iar lucrul acesta presupune păstrarea unui echilibru între ceea ce primesc și ceea ce dau, între mine și ceilalți. Pare utopic, dar cred că orice câștig trebuie să aibă la bază un schimb echitabil, să fie asociat unei dăruiri, conform unei nescrise (dar sănătoase) legi a compensației. Iar respectarea acesteia e o decizie personală.