Verbul a incendia face parte din seria vorbelor „de sezon” – oricât de potolită ar fi fierbinţeala verii, undeva ceva tot arde! Termenul are, aşa cum uşor se poate presupune, un sens propriu şi sensuri figurate. Pe de o parte, înseamnă „a da foc, a face să ardă; a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge), a supune acţiunii unui incendiu”, sinonimul cel mai des utilizat fiind a aprinde.

Fără a presupune prezenţa focului, ci doar iluzia acestuia prin căldură ori prin culoare, unul dintre sensurile figurate înseamnă „a face să devină roşu-aprins, a înroşi tare” (a împurpura, a învăpăia). Pe de altă parte, verbul se referă la acţiunea de „a aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente; a aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, stabilind sinonimie cu a aţâţa, a incita, a instiga, a provoca, a stârni.

Este evident că dicţionarele surprind cu precădere conotaţiile negative ale termenului, însă există şi situaţii în care folosirea lui creează sugestia intensităţii emoţionale, a participării vii, a trăirii puternice. Sunt multe pasiuni care aprind frumos sufletele oamenilor: dragostea pentru un alt om, pasiunea pentru sport ori cea pentru artă. Fiecare dintre noi le are pe ale sale şi, gândindu-mă la frumuseţea pe care împătimirile mele o aduc în sufletu-mi, cu mare greutate mă hotărăsc să le critic pe ale altora. În fond, to each his own.