Iulia Muşat

Verbul a (se) miorlăi s-a format prin derivare de la interjecția miorlau, cuvânt care imită strigătul pisicii, și se folosește, mai întâi de toate – evident – cu sensul de „a scoate miorlăituri, sunete prelungi, caracteristice speciei”.

Celelalte sensuri sunt figurate și se referă la oameni, fiind utilizate cu nuanță depreciativă, pentru a denumi fie acțiunea de „a cânta prost”, fie pe cea de „a plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas” (mai ales despre copii) sau „a vorbi cu glas subțire și tânguitor; a cere cu voce umilă; a vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă”.

Termenul are câteva variante interesante, utilizate regional – a mierlăi, a miorlâi, a miorțăi. Sinonimele sunt, în funcție de situația de comunicare – a geme, a miauna, a mieuna, a se miorcăi, a plânge, a se sclifosi, a se smiorcăi.

Continuare »

* obligațiune (hârtie de valoare) apare ca noutate; se desparte o-bli-ga-ți-u-ne și este substantiv feminin cu genitiv-dativul obligațiunii și pluralul obligațiuni

* obliterant este un termen nou din familia verbului a oblitera; înseamnă „care obliterează”, în termeni medicali (verbul e sinonim cu a astupa sau a închide), și este adjectiv cu pluralul obliteranți și femininul obliterantă-obliterante

! oblong („care este mai mult lung decât lat; lunguieț, alungit”) are, acum, două variante corecte pentru despărțirea în silabe – o-blong/ob-long; este adjectiv masculin cu pluralul oblongi și femininul oblongă-oblonge

! a se obnubila trece în clasa reflexivelor, având indicativul prezent – se obnubilează (a se întuneca, a slăbi, a se umbri – despre vedere sau memorie)

! obovat are două despărțiri corecte – o-bo-vat/ob-o-vat; este adjectiv masculin cu pluralul obovați și femininul obovată-obovate (se referă la frunze sau petale care au lățimea cea mai mare în treimea superioară)

Verbul a drăgăni nu există în DOOM2, dar eu mi-l aduc aminte din copilărie, folosit în zona în care am crescut.

Micul dicționar academic îl precizează, se pare, ca regionalism sinonim cu a dezmierda. În Noul dicționar universal al limbii române, l-am găsit pe a drăgăli, folosit în sfera populară, cu sensul de a mângâia, a dezmierda. Și asta e tot…

Continuare »

* obertail (e se pronunță ă) se desparte o-ber-tail; este substantiv neutru cu pluralul obertaile („partea de sus a unui robinet, cap de robinet”)

! oberțal e învechit („chelner care făcea încasările de la clienți”); este substantiv masculin în care e se pronunță ă, iar pluralul este oberțali

! obez primește valoare substantivală, pe lângă cea adjectivală; masculinul are pluralul obezi și femininul obeză-obeze

! obiect este substantiv neutru cu pluralul obiecte; pronunția corectă este o-biect

! a obiecta se desparte o-biec-ta și este verb cu indicativul prezent el obiectează

Verbul a (se) întrerupe este obținut prin compunere (între– + a rupe), după model francez – interrompre. Înseamnă, în primul rând, „a (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități”. Varianta tranzitivă se referă la acțiunea de „a opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva; a stingheri pe cineva de la ceva”.

Folosit mai ales în limbaj artistic – rar în alte circumstanțe, dar, cu toate acestea, menționat în dicționare – apare a întrerumpe (mai apropiat de etimonul franțuzesc). Sinonimele sunt însă foarte numeroase: a conteni, a (se) curma, a (se) frânge, a înceta, a (se) opri, a părăsi, a reteza, a (se) rupe, a(-și) sista, a stăvili, a suspenda, a (se) tăia. Mai puține sunt regionalismele și arhaismele: a prerumpe, a pristoi, a stâmpi, a zăticni.

Continuare »

* oare care deschide seria unor compuse menționate acum pentru prima dată în DOOM2; structura este alcătuită dintr-un adverb și un pronume (oare care dintre ei știe?). Tot astfel, apar *oare când – adverb + adverb (oare când vom afla?), *oare cât – adverb + adverb (oare cât costă?), *oare ce – adverb + adverb (oare ce vrea?), *oare ceva – adverb + pronume (oare ceva de aici l-ar interesa?), *oare cine – adverb + pronume (oare cine știe?), *oare cum – adverb + adverb (oare cum îl cheamă?), dar și *oare unde – adverb + adverb (oare unde o fi?).

! oarece este sinonim cu ceva și se folosește în limbajul popular – este pronume nehotărât invariabil și primește acum și o valoare nouă, cea de adjectiv pronominal invariabil. Aceleași modificări apar și în cazul lui !oareșice, un echivalent invariabil ce funcționează ca arhaism popular, având atât valoare pronominală, cât și adjectivală.

! a se obârși este învechit, un verb care nu își modifică forma, dar trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este se obârșește, imperfectul – se obârșea, iar conjunctivul prezent – să se obârșească

! ober (chelner-șef) e un arhaism care se pronunță obăr, substantiv masculin cu pluralul oberi. Echivalentul lui este !oberchelner – substantiv masculin cu pluralul oberchelneri.

! oberliht este substantiv neutru cu pluralul oberlihturi, iar singura precizare suplimentară adusă de DOOM2 este pronunția corectă – obărliht; termenul denumește o „deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi; luminator”