„Insensibility” de Wilfred Owen
Happy are men who yet before they are killed Can let their veins run cold. Whom no compassion fleers Or makes their feet Sore on the alleys cobbled with their brothers. The front line withers. But they are troops who fade, not flowers, For poets’ tearful fooling: Men, gaps for filling: Losses, who might have fought Longer; but no one bothers. |
I Ferice de acei ce pân-a fi uciși Își seacă vinele. De-acei Pe care compasiunea nu-i batjocorește Nici nu-i silește să-și rănească Talpa Pe-aleile pavate cu atâția frați. Când nu mai face față linia întâi, Ei sunt ostași ce mor, nu Flori Jelite de poeți hilari: Spărturi ce trebuiesc umplute Și pierderi ce-ar mai fi putut lupta; Dar nimănui nu-i pasă. |