23 ian.

a motiva

Verbul a motiva nu are prea multe sensuri, dar am descoperit că-s acoperite toate, zilele astea. Vine din franceză (motiver) și este un verb tranzitiv care se referă, în primul rând, la „a expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni” sau „a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere”, fiind sinonim cu a legitima, a arăta, a explica, a expune, a îndreptăți, a susține.

Cel de-al doilea sens al termenului este unul mai special, utilizat în legătură cu situațiile școlare (ale elevilor și ale studenților), având în vedere obligația de „a prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri”, accepție echivalentă, pe lângă celelalte variante, cu a scuza, a justifica.

Continuare »

29 aug.

a (se) trăda

Verbul a (se) trăda înseamnă, într-un prim sens, „a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul”, iar într-o accepție mai largă, se poate referi la „a fi neloial față de cineva sau de ceva”. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere comportamente („a se abate de la o linie de conduită”), interese, cauze și idei („a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee”) sau sentimente („a comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie”).

Atunci când face referire la facultăți fizice sau psihice, termenul se traduce prin „a nu mai funcționa bine, cauzând dificultăți; a nu mai sluji” (se folosește foarte des cu privire la memorie). Nuanța reflexivă este echivalentă cu expresii precum „a se da pe față, a se da de gol”. Dintre sinonime, în funcție de context, dicționarele pomenesc pe a înșela, a divulga, a vădi, a arăta, a exprima, a dezvălui, a vinde, a demasca, a descoperi, a destăinui.

Continuare »

11 iul.

a corobora

Verbul a corobora vine din latină (corroborare) pe filieră franceză – corroborer. Este un termen livresc, pentru care, în dicționare, nu există nicio definiție propriu-zisă, sensul său fiind lămurit doar prin sinonimii. Se folosește cu referire la fapte, afirmații, ipoteze și este echivalent, în funcție de context, cu a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a consolida, a da putere, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține.

Un sens mai vechi al termenului se pare că se avea în vedere organismul uman și organele sale, însemnând „a face mai viguros” (sinonim cu a fortifica, a întări). Cele două dimensiuni ale termenului îmi par strâns legate, dar acest din urmă sens nu se mai regăsește în vorbirea curentă. Sensul actual surprinde, așa cum s-a văzut, prin numărul extrem de mare al sinonimelor.

Continuare »

12 oct.

a (se) susține

Verbul a (se) susține este unul destul de des utilizat și are foarte multe sensuri, precum și numeroase sinonime; vine din limba latină – sustinere, formându-se de la a ține, conform franțuzescului soutenir. Prima accepție a termenului este cea proprie, care funcționează în planul concretului, referindu-se la „a servi de suport (unui lucru), a face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne)”, dar și „a ajuta, a sprijini pe cineva (să nu cadă)”. Cel de-al treilea sens propriu aparține formei reflexive a verbului și înseamnă „a se ține în picioare”, dar și „a-și câștiga existența, a se întreține singur”.

Toate celelalte semnificații ale termenului se situează în sfera figurată, fie că are în vedere „a lua atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză”, fie că se referă la „a aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii, a afirma cu tărie ceva, a apăra cu fermitate”, la „a ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană” ori chiar la „a se menține pe poziție, a-și păstra poziția (socială)”. O utilizare aparte a verbului are în vedere acțiunea de „a prezenta în fața unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări), a se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post”.

Continuare »

24 sept.

a semăna (cu)

Pe lângă verbul a semăna legat de agricultură, în limba română există şi a semăna moştenit din latinescul similare, care are, la rândul său, două sensuri fundamentale. Primul se referă la „a avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva”, fiind sinonim cu a aduce (cu), a se apropia, a se asemăna, a se asemui, a fi deopotrivă (sau la fel), a se potrivi. Foarte interesante sunt cuvintele cu acelaşi sens din fondul vechi sau folosite în anumite regiuni ale ţării – a (a)răduce, a se cumpăni, a se închipui, a se lovi, a se podobi.

Celălalt sens al termenului are în vedere nu atât o asemănare, cât o impresie a unei similitudini între două elemente. Utilizat în astfel de contexte, verbul se referă la „a avea aparenţa (de), a fi în aparenţă, a da semne (de), a face impresia (de)”, circumstanţe în care este sinonim cu a părea şi a (se) arăta. Mă gândesc la faptul că poate de aici vine expresia, foarte uzitată în limbajul colocvial, „seamănă, dar nu răsare”, dând în vileag falsa identitate presupusă şi mizând, într-un joc de cuvinte, pe semnificaţia celălalt verb a semăna.

Continuare »

11 apr.

a înflori

E, în sfârşit, vremea pentru a înflori! Este un verb de primăvară, pentru care sensul propriu se referă la „a face, a da, a se acoperi de flori”, iar despre acestea la „a-şi deschide bobocii, a se desfoia”. Termenul se foloseşte pentru tot ce capătă aspectul unei flori ori devine de parcă ar fi presărat cu ele şi, prin extindere, la orice lucru care se arată în toată frumuseţea şi strălucirea sa.

Multe sunt cele care pot înflori. Se spune deseori despre faţă, despre obraji, atunci când devin rumeni, se înroşesc, se îmbujorează, se luminează. În registrul popular, verbul se foloseşte referitor la acţiunea de a face ca o pânză să devină de un alb strălucitor, prin spălare şi uscare la soare. De asemenea, de utilizează pentru unele produse alimentare, de obicei lichide, care prind floare, acoperindu-se cu un strat subţire de mucegai.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro