Verbul a motiva nu are prea multe sensuri, dar am descoperit că-s acoperite toate, zilele astea. Vine din franceză (motiver) și este un verb tranzitiv care se referă, în primul rând, la „a expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni” sau „a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere”, fiind sinonim cu a legitima, a arăta, a explica, a expune, a îndreptăți, a susține.

Cel de-al doilea sens al termenului este unul mai special, utilizat în legătură cu situațiile școlare (ale elevilor și ale studenților), având în vedere obligația de „a prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri”, accepție echivalentă, pe lângă celelalte variante, cu a scuza, a justifica.

Iarna asta… ne-au fost motivate toate alea. (Pentru cititorii care poate nu înțeleg: eu lucrez la o școală.) A venit un pic mai tare zăpada? Iată un motiv să nu mergem la cursuri. A bătut o pală de vânt un pic mai înțepat? Gata, s-a mai găsit încă unul… S-a instalat ca la el acasă gerul Bobotezei? Înțelegeți… Și tot așa, motiv după motiv, zilele de vacanță s-au tot adunat.

Odată întorși la școală, a trebuit să respectăm dreptul părinților de a motiva absențele individuale ale copiilor. Sunt 20 de ore, după legea nouă, și nu are nimeni puterea să le conteste, iar oamenii le folosesc așa cum consideră de cuviință. Așa că… am acceptat și motivările astea și am trecut mai departe, cu vitejie… spre alte zile libere: după vacanță, prelungire de vacanță, sărbătoare națională, „punte” spre sărbătoarea națională etc. etc. etc.

Mai rău în toată povestea asta este faptul că – nu știu alții cum sunt, dar eu – nu mai reușesc să-mi mai motivez în niciun fel elevii să mai facem și treabă. Pentru că – totuși! – mai avem vreo 2-3 săptămâni de școală. Și lecții, și note, și medii… Zadarnic! După atâtea și atâtea motive să se bucure de vacanță, ale mele, gândite să-i pună pe lucru, nu mai fac nici cât o ceapă degerată – ca să fiu în ton cu vremea! Prin urmare, fără vânt în pânze și cu frânele trase, ne târâim, cot la cot, spre finalul de semestru.