Verbul englezesc „to explode” – ori „a exploda„, cum spunem în română – pare clar. Şi totuşi ascunde o surpriză.

Originea stă în latinescul „explodere”, care însemna „a da afară bătând din palme şi huiduind” – de obicei un actor care nu şi-a făcut treaba bine. Era un fel de negativ al lui „applaudere”, care însemna „a aplauda” (în semn de admiraţie).

În timp, sensul s-a extins, prin Evul Mediu ajungând să însemne „a distruge reputaţia cuiva prin manifestări gălăgioase”.

Cât de mult se poate generaliza un sens? Iată: „a distruge ceva în mod zgomotos”. Aşa ne-am ales cu sensul actual. Care se dezvoltă în continuare, deocamdată la figurat.

Verbul a emigra face parte dintr-o categorie specială, a vorbelor cu foarte mare încărcătură emoțională. Înseamnă „a-și părăsi patria (locul de baștină) pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară”. Vine din limba latină (emigrare < ex „afară”, migrare „a se duce”) pe filieră franceză (émigrer), stabilind echivalență de sens cu a se expatria, dar având printre sinonime și termeni mai expresivi, precum a pribegi, a se înstrăina, a se desțăra, a băjeni/băjenări (toate din zona arhaică și livrescă).

Decizia de a emigra se poate lua ca urmare a unor circumstanțe independente de voința celui care se vede nevoit să facă un astfel de pas, fiind constrâns de factori politici sau economici, cu efecte foarte puternice pe plan emoțional, devastatoare uneori. În natură – ca de obicei – lucrurile sunt mai simple; verbul se folosește, de pildă, pentru păsările care schimbă locul după climă, activitate ce intră în firescul vieții și al morții, pe care oamenii îl complică, de cele mai multe ori. Oricum ar fi, antonimul folosit este același – a se repatria.

Continuare »

Verbul a deconcerta este integrat între termenii livreşti (vine din franţuzescul déconcerter), însemnând „a face pe cineva să-şi piardă cumpătul, siguranţa de sine”, fiind sinonim – în contexte diferite – cu a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a tulbura şi a zăpăci. Valoarea reflexivă a cuvântului are în vedere o altă perspectivă (din interior) asupra aceluiaşi proces – „a-şi pierde echilibrul moral sau mintal”, echivalent al lui a se dezechilibra, a se dezaxa.

Sensul acestui termen pare a se (îm)potrivi uneia dintre semnificaţiile verbului a concerta – „a se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună”. Se presupune, prin urmare, o colaborare între parteneri, ce se bazează pe încredere, aceasta fiind încălcată în momentul în care se discută despre deconcertare.

Continuare »

Noua ediţie a Oxford Junior Dictionary a eliminat 50 de termeni legaţi de natură şi viaţa la ţară şi i-a înlocuit cu termeni asociaţi cu calculatoarele şi mediul online, spre consternarea unor scriitori faimoşi care au trimis o scrisoare de protest.

În noul dicţionar nu veţi mai găsi numele a 30 de specii de plante şi animale, printre care „acorn” („ghindă”), „buttercup” („piciorul cocoşului”), „conker” („castană”), „almond” („migdală”), „blackberries” („mure”) şi „minnows” („peşti mărunţi”), ci „attachment”, „blog”, „chatroom”, „analogue”, „broadband” şi „cut-and-paste”.

Continuare »

În ce-a de-a patra tranșă de adăugare de termeni noi – și cea mai mare – Oxford Dictionaries Online a inclus cuvinte care ne amintesc cine suntem și de ce ne pasă în 2014. De exemplu „xlnt” (adj.), simbol al dorinței noastre de a sări peste literele obositoare din conversațiile în ritm alert din zilele noastre.

Oxford a adăugat circa 1000 de cuvinte noi de această dată. E important de remarcat că acest potop care reflectă folosirea modernă — de cuvinte pe care le folosim acum și cum le folosim. Criteriul de admitere în istoricul Oxford English Dictionary este însă mult mai ridicat, cerând ca termenii să dovedească că au o putere mai mare de persistență.

Continuare »

Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Continuare »