La finalul lui 2015, Oxford English Dictionary a anunţat o nouă rundă de noutăţi. O mie de termeni, cuvinte compuse şi expresii şi noi sensuri şi-au găsit locul în listele propuse de echipa editorială. Pentru a ţine pasul cu moda lingvistică în permanentă schimbare, echipa de lingvişti a ales unii dintre cei mai interesanţi termeni care au răzbit în listă.

De la „Antonite” (călugăr al Spitalului Fraţii Sf. Anton), datând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, la „way!” (folosit ca răspuns hazliu pentru interjecţia „no way!”), toate acestea şi-au făcut apariţia în OED.

Continuare »

Expresia „just deserts” este una buclucaşă chiar şi pentru cei care vorbesc nativ limba engleză.

Înseamnă „ceea ce merită pe bune”. Nu prea se zăreşte logica.

Prima observaţie este că aici „just” nu este adverbul pe care îl întâlneşti peste tot, ci un adjectiv care i se aplică substantivului „deserts„.

Toată lumea ştie că „deserts” înseamnă „deşert”/”deşerturi”. Dar cum pot fi deşerturile juste?

Tocmai pentru că pare bizar, unii cred că ar fi „just desserts„. Deserturile au ceva legătură cu meritele. Numai că expresia „just deserts” se foloseşte nu numai în sens pozitiv, ci şi negativ. Este clar că ortografierea „just desserts” este greşită.

Explicaţia pentru „just deserts” este cât se poate de simplă. Cândva, „deserts” însemna „merite” (e din aceeaşi familie cu „deserve”). Sensul s-a pierdut în timp, dar a rămas în această expresie, care mai este folosită ca atare, fără ca oamenilor să le pese de ce.

Collins English Dictionary apare în varianta tipărită şi online, prima sa apariţie datând din 1979.

Editorii de la Collins Dictionaries au anunţat că „binge-watch” este cuvântul anului 2015, în vreme ce alţi câţiva termeni au meritat atenţia şi au fost menţionaţi în lista de termeni.

Cuvântul a înregistrat o creştere de 200% ca folosire, conform celor care realizează dicţionarul, care au menţionat că Netflix şi iPlayer, ca şi seturile DVD box, sunt responsabile pentru larga răspândire a acestuia. Termenul defineşte umărirea a mai mult de trei episoade la rând dintr-un serial de televiziune.

Continuare »

Verbul a se război poate avea atât sens denotativ, cât și valoare figurată. În toate situațiile în care este folosit, însă, are același înțeles, referindu-se la „a purta război”, stabilind sinonimie cu a se bate, a se lupta. Dicționarele nu ne spun mai mult, iar lucrul acesta mi s-a părut întotdeauna foarte ciudat, dat fiind faptul că războiul a fost dintotdeauna (și încă a rămas, până astăzi) una dintre ocupațiunile principale ale omului. Negative, e adevărat. Dar principale.

De când e lumea asta lume, undeva în lumea asta mare e război. Nu ne ajunge planeta, nu ne mai satură pâmântul, nu mai terminăm de împărțit ce n-avem… Sunt locuri unde oamenii nu cunosc altă realitate, decât cea a jafului, a luptelor și a zbaterii pentru supraviețuire. Sunt oameni pentru care (și așa) scurtul popas în această existență înseamnă doar coșmar și durere, ravagii ale armelor și moarte. Fără vreo posibilitate de alegere. Asta pentru că războiul este o afacere profitabilă pentru alții.

Continuare »

Verbul a (se) reorienta poate fi folosit atât cu valoare tranzitivă, cât și cu valoare reflexivă. Înseamnă „a (se) orienta într-o nouă direcție sau a face să se reorienteze” și, privindu-l în felul acesta, nu e dificil de presupus modul în care s-a format – prin derivare cu prefixul re-, de la verbul a orienta, conform modelului francez – réorienter, fiind sinonim cu a (se) readapta. În afară de aceste observații, dicționarele sunt mute.

Liniștea dicționarelor nu corespunde însă, uneori, realității, care îi cere omului modern o nesfârșită capacitate de reorientare. Rapiditatea cu care lumea din jurul lui se schimbă îi cere o flexibilitate aproape derutantă, care degenerează deseori într-un cameleonism dezgustător. Dar fără a lua în seamă extremele negative, puterea de adaptare și readaptare este un atu pe care oricine îl are îl apreciază.

Continuare »

Verbul a (se) adecva s-a obținut prin derivare regresivă de la adecvat (termen provenit, în procesul relatinizării, din adaequatus, pe filieră franceză – adéquat). Definiția sa de dicționar este foarte simplă, trimițând, de asemenea, la adjectiv – „a face să devină sau a fi adecvat”. Mi se pare un cuvânt foarte rar folosit – de pildă, formele eu adecvez și el adecvează nu-mi sună prea… familiar.

Sinonimele, pe de altă parte, sunt mai cunoscute și mai des întrebuințate: a (se) adapta, a (se) conforma, a (se) potrivi. Și toate au, din punctul meu de vedere, atât un aspect pozitiv al semnificației – este firesc să te adecvezi, pentru a funcționa ca ființă socială normală, cât și unul negativ – nu te poți adecva la nesfârșit, fără a-ți afirma identitatea, fără a-ți dezvolta creativitatea, fără a-ți confirma unicitatea.

Continuare »