Verbul a se război poate avea atât sens denotativ, cât și valoare figurată. În toate situațiile în care este folosit, însă, are același înțeles, referindu-se la „a purta război”, stabilind sinonimie cu a se bate, a se lupta. Dicționarele nu ne spun mai mult, iar lucrul acesta mi s-a părut întotdeauna foarte ciudat, dat fiind faptul că războiul a fost dintotdeauna (și încă a rămas, până astăzi) una dintre ocupațiunile principale ale omului. Negative, e adevărat. Dar principale.

De când e lumea asta lume, undeva în lumea asta mare e război. Nu ne ajunge planeta, nu ne mai satură pâmântul, nu mai terminăm de împărțit ce n-avem… Sunt locuri unde oamenii nu cunosc altă realitate, decât cea a jafului, a luptelor și a zbaterii pentru supraviețuire. Sunt oameni pentru care (și așa) scurtul popas în această existență înseamnă doar coșmar și durere, ravagii ale armelor și moarte. Fără vreo posibilitate de alegere. Asta pentru că războiul este o afacere profitabilă pentru alții.

Pentru cei mai mulți dintre noi însă, războiul este un subiect de distracție. Iar cei care îl privesc desfășurându-se pe ecrane – mari sau mici – nu reușesc să vadă, dincolo de pânză ori sticlă, realitatea brută din care este rupt și pe care o cosmetizează. Nu e greu să te detașezi, ca spectator, căci războaiele se duc de obicei în locuri străine ție, iar „băieții buni” câștigă întotdeauna. Pare imposibil să se întâmple ceva cu adevărat rău, căci binele învinge mereu, și poți chiar să descoperi că-ți place războiul. Mai ales dacă e „al stelelor”.

În ultimele săptămâni, am urmărit cu mare drag saga fascinantă a lui Skywalker, prezentată în ordinea cronologică a evenimentelor (nu în cea a realizării episoadelor). Mi se pare absolut incredibilă perseverența cu care Lucas a refăcut, în răspăr, una dintre cele mai frumoase povești spuse vreodată de om. Realizate ultimele, episoadele care îl au în prim-plan pe Anakin sunt mult superioare din punctul de vedere al efectelor speciale și al complexității personajelor – mai nuanțate, mai corect explicate, mai convingătoare, până la urmă.

Dar farmecul seriei originale, cea care îi urmărește pe Luke și Leia, rămâne incontestabil. Una dintre cele mai curajoase producții la vremea ei, păstrează – cel puțin pentru mine – urmele trecute mele copilării. Personajele simpatice, umorul care nu și-a pierdut savoarea, relațiile solide și sentimentele atât de diverse dintre ei – prietenie, loialitate, iubire între frați, dragoste filială, putere de sacrificiu –, toate s-au păstrat vii și convingătoare. De aceea, povestea asta este despre oameni, nu despre stele. Ori despre oameni-stele. Praf de stele. „May the Force be with you!”