Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Oamenii sunt, deseori, leneşi în a-şi ajuta semenii şi mulţi dintre ei nu ar fi nicidecum vreun „ultim samaritean”, nici n-ar da pomeni la orice colţ de stradă. Pe cei mai mulţi dintre noi nu ne copleşesc prea des toate nenorocirile prin care trece umanitatea la scară mare ori copiii lumii de oriunde. Există, totuşi, între noi, fiinţe speciale, capabile să-şi dedice toată viaţa şi energia unor cauze nobile şi altruiste.

Noi, cei mulţi, ne limităm la a le oferi ajutorul nostru celor pe care îi cunoaştem şi îi agreăm. Sprijinul – fie el moral sau financiar – este întotdeauna necesar fiecăruia, pentru că lumea în care trăim ne pretinde forţă constantă şi rezistenţă permanentă. Şi cred că cei mai buni dintre noi sunt cei care pot găsi întotdeauna resurse să-i ajute pe alţii, fără a le pretinde îndatorare. Pentru că – nu-i aşa? – întotdeauna primim înapoi ceea ce dăm: numai nu de la aceia cărora le-am dăruit. În pagubă nu rămâne, totuşi, nimeni şi trebuie doar să avem răbdare.