Verbul a (se) influenţa înseamnă (în dicţionare, sec şi fără prea multe nuanţe) „a exercita o influenţă asupra unei fiinţe sau a unui lucru; a supune unei influenţe, a modifica printr-o influenţă”, fiind sinonim cu a înrâuri şi putând avea chiar sens reciproc. Privind familia lexicală a acestui cuvânt, atrage atenţia faptul că substantivul influenţă şi adjectivul influent par mult mai bogate în sensuri decât verbul corespunzător.

Acesta are, dacă îl reducem la esenţă, două accepţii – una pozitivă şi una negativă, în funcţie de efectul pe care îl suferă persoana/obiectul asupra căruia este îndreptată acţiunea. Mai mult decât atât, uneori pare decisiv factorul „voinţă” în exercitarea influenţei asupra cuiva… În sensul că, cel mai adesea, influenţăm pozitiv fără voia noastră, chiar fără să ne dăm seama; influenţa negativă are nevoie însă de intenţie şi de tenacitate.

Sigur, nu întotdeauna, deoarece nu depinde totul doar de persoana influentă. Este la fel de important – cel puţin în cazul oamenilor – felul în care reacţionează cel influenţat. Dacă este dispus să discearnă, să selecteze şi să aleagă, acesta poate refuza influenţele negative şi este capabil a le potenţa pe cele pozitive. Într-adevăr, nu e totul chiar atât de simplu, dar nici atât de complicat nu este.

Pentru că, cel mai adesea, înghiţim nemestecate influenţele din jurul nostru, nu le analizăm, nu le ducem în raţionament până la capăt. Ne formăm păreri superficiale, amestecăm sentimente, orgolii şi slăbiciuni, iar rezultatul este, de multe ori, o lamentare despre vinovăţiile altora, care au constituit un exemplu negativ. Şi dacă până la o anumită vârstă lucrul acesta se justifică, vine un timp când omul trebuie să-şi asume gesturile făcute.

Interesant este că nici nu ne acordăm vreun merit atunci când influenţele pozitive din jurul nostru ne îmbogăţesc vieţile. Le suntem recunoscători mentorilor, le recunoaştem înrâurirea, le mulţumim în gând sau în fapt, dar nu ne dăm seama că, uneori, rezultatul a derivat dintr-o alegere a noastră, că nimeni nu ne poate face bine cu sila. Sunt, e adevărat, lucruri şi oameni cărora cu greu li se poate rezista, dar abandonul în faţa acestora îşi are originea în noi. Iar consecinţa este – merit sau vină – tot a noastră.