Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).

Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.

Sigur, adevărat este că avem un impact major asupra vieţii noastre, că deciziile luate determină faţa propriei lumi – „cum îţi aşterni, aşa dormi” spune o vorbă şi cred că nu minte. Da, este evident că tot ceea ce decidem şi tot ceea ce facem în viaţa noastră are consecinţe pe baza cărora se construieşte un viitor pe care va trebuie, cândva, să-l descâlcim.

Dar povara pe care o aduce cu sine ideea că tot ceea ce ni se întâmplă este rezultatul a ceea ce gândim mi se pare insuportabilă. Sigur, puterea minţii este uluitoare, iar oamenii cu un mental puternic reuşesc să rezolve situaţii care pe alţii îi distrug. Dar eu nu cred că suntem rezultatul exclusiv a ceea ce gândim, ci depindem de un miliard de circumstanţe imposibil de controlat şi folosit fără greş.

Ori poate tocmai asta demonstrează că sunt limitată, că n-am vreo sămânţă de genialitate în mine. Dar câţi avem, până la urmă? Majoritatea facem umbră pământului în cel mai mediocru fel cu putinţă. Şi ce e rău în asta? Fiecare dintre noi are bucăţica lui de fericire pentru care ceilalţi îl invidiază din când în când. Vieţile noastre depind de atât de multe variabile, încât cel mai adesea, singurul lucru care contează este în ce fel devii dependent sau in-dependent de ele.