Verbul a ordona vine din franceză (ordonner) și are două sensuri principale. De fapt, privind lucrurile dintr-un punct de vedere foarte tehnic, DOOM le așază în articole diferite (ca pe doi termeni diferiți), întrucât ele au și forme diverse în paradigmă. Deosebirile vin, probabil, din faptul că unul dintre sensuri pleacă de la substantivul ordin, iar celălalt de la ordine.

Prima semnificație se referă la „a da un ordin, a cere în mod autoritar (și oficial) printr-un ordin”, verbul fiind urmat, de obicei, de o propoziție completivă construită cu ajutorul conjunctivului. Sinonimele pe care termenul le are pentru aceste situații pot fi: a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a impune, a porunci, a pretinde, a rândui, a soroci, a stabili, a statornici.

Cel de-al doilea sens are în vedere acțiunea de „a pune într-o anumită ordine, a grupa într-un anumit fel”, stabilind sinonimie cu a alinia, a aranja, a așeza, a clasa, a orândui, a organiza, a rândui. Un derivat special al acestei semnificații se folosește în matematică – „a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi”.

Continuare »

Verbul a defăima înseamnă, în primul rând, „a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a vătăma reputaţia cuiva”, fiind sinonim cu a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a denigra, a huli, a ponegri, a ponosi. Foarte rar, se foloseşte şi cu valoare reflexivă, stabilind echivalenţă de sens cu a (se) face de râs, a se compromite.

De asemenea rar utilizat şi învechit, termenul se poate referi la „a pune într-o situaţie de inferioritate, lezând demnitatea”, având în vedere sinonimie cu verbe precum a desconsidera, a dispreţui, a înjosi, a nesocoti, a subaprecia, a umili. Dintre antonime, se pot preciza a cinsti, a elogia, a glorifica, a preamări, a venera.

Continuare »

O femeie din China, Li Yanzhi, a memorat toate cuvintele din dicţionarul englez-chinez, care are 2.548 pagini şi 220.000 termeni. În vârstă de 51 de ani, şi-a crescut copiii singură, fiind divorţată de 20 de ani, iar memorarea dicţionarului a făcut-o pentru a câştiga bani pentru fiul ei autist de 26 de ani, în speranţa că-i va oferi o viaţă frumoasă.

Li Yanzhi, care e din Xi’an, provincia Shaanxi din China, citeşte dicţionarul de la ora 3 la ora 9 dimineaţa, în fiecare zi, aşa încât ea poate explica sensul fiecărui cuvânt din dicţionar. Îşi foloseşte cunoştinţele în activitatea sa de traducătoare. Li este lector al secţiei de Engleză Financiară a Universităţii de Transporturi Xian, departamentul Economie şi Bănci. A început să memoreze termenii şi definiţiile acestora în august 2013 şi în numai 19 zile a putut să parcurgă şi să înveţe pe de rost totul.

Continuare »

Verbul a admira are, în general, o singură semnificaţie principală, conotaţiile diferenţiindu-se în funcţie de sentimentele care generează această admiraţie. Termenul vine din latinescul admirari, pe filieră franceză – admirer şi se referă, prin urmare, la „a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.”

Celelalte sentimente asociate, în dicţionare, cu admiraţia sunt plăcerea şi bucuria, mirarea şi uimirea. Cele admirate pot fi lucruri frumoase sau rare, peisaje ori elemente ale naturii, oameni sau trăsături ale caracterului lor – deseori, verbul stabilind sinonimie cu a preţui. Dintre antonime, se menţionează a detesta, a dispreţui, a nesocoti.

Continuare »

Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).

Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.

Continuare »

Verbul a cauţiona este foarte rar folosit, încadrându-se în masa vocabularului şi făcând parte dintre neologismele venite, prin împrumut, din limba franceză – verbul cautionner. Are două sensuri consemnate de dicţionare, primul dintre acestea – cel propriu, denotativ – însemnând „a depune cauţiune” . Cel de-al doilea sens are valoare figurată, referindu-se la „a acorda sprijin, protecţie”.

De observat faptul că DOOM2 nu-l mai înregistrează, deşi era menţionat anterior, probabil pentru că nu s-a dovedit suficient de viguros. Este interesant că, deşi pare benign şi fără conotaţii negative, verbul este deseori folosit cu scopul de a sugera duplicitatea, complicitatea şi acoperirea, de către cel care cauţionează, a unor fapte reprobabile. Se pare, prin urmare, că a cauţiona a ajuns să nu presupună şi încredere, ci doar interese comune cu cel cauţionat, însă dicţionarele nu menţionează deloc acest aspect.

Continuare »