Rezultate

09 aug.

a socializa

Verbul a socializa m-a luat prin surprindere, pentru că n-am găsit nicăieri sensul pe care îl presupusesem eu atunci când am început căutarea. Am descoperit cu stupoare că, după 20 de ani de eră nouă, explicaţiile acestui cuvânt în dicţionare se referă „a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată”. Termenul era folosit cu referire la „muncă”, şi însemna „a dobândi caracter social”, informaţie completată iniţial cu „datorită dezvoltării forţelor de producţie”. Astăzi am putea să înlocuim ultima parte cu „datorită dezvoltării internetului”, căci, până la urmă, tot ceva de genul acesta înseamnă şi „socializarea” despre care vorbim noi în… reţele: trimitem în domenii accesate de oricine informaţii de ordin privat, personal, mai mult sau mai puţin intime (în funcţie de cel care se comunică). Însă oricare i-ar fi sensul, n-am găsit nicăieri sinonime.

Continuare »

05 iul.

Timpurile limbii engleze

Trecere în revistă cu exemplificări în propoziţii

14 iun.

a dezamăgi

Pentru verbul a dezamăgi am găsit câteva explicaţii, iar cu una dintre ele nu prea sunt de acord. Spune că acest cuvânt se referă la „a face pe cineva să-şi piardă iluziile”, ceea ce presupune cumva că nu pot fi dezamăgiţi decât pe cei visători, care trăiesc exclusiv într-o lume iluzorie. Ceea ce, ştim foarte bine, nu e adevărat: nimeni nu e scutit de dezamăgiri. Sinonimul a deziluziona îmi pare mai aproape de esenţă, alături de a „a cădea / a ajunge în starea de deziluzie”… Îmi păstrez însă rezervele, şi le accept complet şi cu inima deschisă doar pe a decepţiona şi pe a dezumfla (familiar). Explicaţiile vorbesc la un moment dat despre „pierderea speranţei”. E adevărat, există şi dezamăgiri cumplite, dar cred că speranţa e un lucru ce nu se pierde chiar cu una, cu două.

Continuare »

03 mai

a se scuza

Se foloseşte foarte des structura „îmi cer scuze”, pentru a ruga pe cineva să ierte o greşeală pe care am comis-o. Formula este însă extrem de nefericită, pentru că privită mai atent îşi dezvăluie ambiguitatea. „Îmi cer scuze” (mie) – adică eu faţă de propria-mi persoană? Ca să nu mai spunem de mult-abuzatul „vă cer scuze” care, analizat logic, poate fi înţeles chiar ca o pretenţie la păreri de rău din partea celuilalt. Convenind, prin urmare, că „a-ţi cere scuze” e o treabă foarte periculoasă, putem să-l folosim, în schimb, pe a (se) scuza.

Continuare »

26 apr.

a se mira

Rostul cel mai firesc al verbului a (se) mira este de a sublinia surpriza asociată vederii, auzirii sau aflării unei informaţii, stabilind sinonimie cu a (se) întreba, a (se) nedumeri, a (se) minuna, a (se) uimi. Dicţionarele de sinonime, însă, par a ne azvârli într-o dimensiune întunecată a cuvântului, pentru că majoritatea termenilor pe care îi consemnează sunt conotaţi negativ: a tremura, a (se) cutremura, a (se) încrâncena, a (se) înfiora, a (se) înfricoşa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta, a zgudui.

Contrar acestora, mie mi-s dragi în mod deosebit expresiile. „Te miri ce” sau „te miri cine”, „te miri cum” şi „te miri unde” sugerează, utilizând un tu generic, o universalizare a reacţiei omeneşti în faţa surprizelor de tot felul. Cumva dimpotrivă, construcţiile de tipul „mă miram eu să” ori „mă miram eu să nu” subliniază o oarece anticipare, o aşteptare ce pare a fi contrazisă iniţial, pentru a fi apoi definitiv confirmată.

Continuare »

21 apr.

„The Gardener V” de Rabindranath Tagore

I am restless. I am athirst for far-away things.
My soul goes out in a longing to touch the skirt of the dim distance.
O Great Beyond, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I have no wings to fly, that I am bound in this spot evermore.
Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire.
Sufletul meu năzuieşte către neştiutele depărtări.
O, tu, Marele Dincolo, o, sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu am aripi să zbor, că sunt mereu legat de pământ.
I am eager and wakeful, I am a stranger in a strange land.
Thy breath comes to me whispering an impossible hope.
Thy tongue is known to my heart as its very own.
O Far-to-seek, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I know not the way, that I have not the winged horse.
Mi-e sufletul arzător şi somnul nu mă prinde. Sunt un străin în ţară străină.
Tu murmuri la urechea mea o nădejde mai presus de putinţă.
Inima mea îţi cunoaşte glasul ca şi cum ar fi al ei.
O, Mare Necunoscut, o , sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu cunosc drumul, că nu am cal înaripat.
I am listless, I am a wanderer in my heart.
In the sunny haze of the languid hours, what vast vision of thine takes shape in the blue of the sky!
O Farthest end, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that the gates are shut everywhere in the house where I dwell alone!
Nu-mi aflu liniştea. Sunt străin de propria mea inimă.
în ceaţa însorită a orelor grele de dor, ce imensă viziune îmi apare despre tine pe azurul cerului!
O, Mare Necunoscut! O, Sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, mereu uit că pretutindeni gratiile sunt închise, în casa în care rămân singuratic.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

© 2024 blog.ro-en.ro