Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
06 iul.

a (se) opune

Verbul a opune înseamnă, în primul rând, „a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc.”, în timp ce un al doilea sens se referă la „a pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele”. Evident, cuvântul poate fi folosit și cu valoarea sa reflexivă.

Verbul are și un sens specializat, folosit în matematică, însemnând „a fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri”. Verbul vine din latinescul opponere, pe filieră franceză – opposer (după modelul lui a pune).

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

29 iun.

a(-și) reaminti

Verbul a(-și) reaminti s-a format prin derivare cu sufixul re- și înseamnă „a(-și) aminti din nou, a rechema în minte”. Atunci când are nuanță tranzitivă, se referă la „a face pe cineva să-și aducă din nou aminte de ceva”, stabilind sinonimie cu verbe precum a evoca, a reîmprospăta, a rememora, dar și cu – de pildă – un arhaism ca a poftori.

Acum ceva vreme, Facebook a introdus o aplicație nouă, „On This Day”, care mi-a devenit repede foarte simpatică. Mă poartă înapoi în timp și îmi reamintește ce, cui, de unde și cum am spus lucruri anul trecut, acum doi ani și tot așa… Bucurii mărunte, evenimente pierdute, oameni plecați, melodii redescoperite, gânduri zburate. Nimicuri. Dar câtă viață și câtă vreme în ele!

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

24 iun.

„Poem alb” de Miron Radu Paraschivescu

Poate că spre tine-ndreptasem acest gând
devenit cuvânt
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt
devenit sânge
Poate că spre tine-ndreptasem acest sânge
devenit făptură
Poate că spre tine-ndreptasem
această iubire şi ură
Poate că spre tine-ndreptasem
această nefiinţă
pe care tu ai primit-o
şi tăcând zâmbind şi privind
ai învăţat-o să tacă
(deci să strige)
să zâmbească
(deci să plângă)
să privească
(deci să uite)
poate că tu eşti viaţa ei
(de vreme ce-i eşti
moartea uitării).		 Perhaps it was towards you that I had directed this thoughts
that turned into a word
Perhaps it was towards you that I had directed this word
that turned into a blood
Perhaps it was towards you that I had directed this blood
turned into a creature
Perhaps it was towards you that I had directed
this love and hate
Perhaps it was towards you that I had directed
this non-being
which you accepted
and keeping silent smiling and watching
you taught it to keep silent
(that is to yell)
to smile
(that is to cry)
to watch
(that is to forget)
Perhaps you are its life
(since you are to it
the death of oblivion).
Miron Radu Paraschivescu traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

04 iun.

Proverbe contradictorii

Înţelepciunea populară nu merge întotdeauna în aceeaşi direcţie

Publicat de in Lecţii, Limba engleză, Linguaspectrum, Video
Comenteaza!     Recomanda!

03 iun.

„Astrophil and Stella – Sonnet XXXII” de Philip Sidney

Morpheus the lively son of deadly sleep,
Witness of life to them that living die,
A prophet oft, and oft an history,
A poet eke, as humors fly or creep,
Since thou in me so sure a power dost keep,
That never I with clos’d-up sense do lie,
But by thy work my Stella I descry,
Teaching blind eyes both how to smile and weep;
Vouchsafe of all acquaintance this to tell:
Whence hast thou ivory, rubies, pearl and gold,
To show her skin, lips, teeth, and head so well?
‘Fool,’ answers he, ‘no Indies such treasures hold,
But from thy heart, while my sire charmeth thee,
Sweet Stella’s image I do steal to me.’ 		Morfeu, fiu viu al somnului de moarte,
Tu, martor vieţii mortului-trăind,
Profet adesea, or poveste fiind,
Poet, cu toane – trist, or vesel foarte;
Cum tu, în mine, cert, păstrezi o parte
Şi-a mele simţuri nu le ştiu dormind,
Prin tine, Stella mea – plângând, zâmbind –
Mi-nvaţă ochii orbi cum să se poarte!
De unde-aduci tu fildeş şi rubine
Şi perle şi-aur, dându-i ei culori:
Ten, buze, dinţi şi păr, atât de bine?!
Tont! – zice – Nici în Indii nu-s comori,
Ca-n inima-ţi, când vraja-ţi creşte-n jur,
De-acolo, chipul Stellei eu ţi-l fur!
Philip Sidney traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

01 iun.

a ticlăzi

Cu verbul a ticlăzi m-am întâlnit din întâmplare, într-o poveste a unui amic pentru care cuvântul nu era străin, dar care rămăsese surprins să-l audă într-un context atipic. Pentru că termenul este un regionalism pe care cu mare greutate l-am găsit chiar şi în dicționare, unde apare mai curând substantivul corespunzător – ticlăzău, care înseamnă „fier de călcat”.

Prin urmare, dacă vrei „să ticlăzăşti”, musai îți trebuie un ticlăzău, pe care, dacă nu-l ai în casă, îl găseşti la Vişeu: „S-o dus lelea la Vișeu / Să-și cumpere ticlăzău”. Termenul a pătruns în româneşte din limba maghiară – téglázó, şi are chiar şi un sinonim regional – voşorlău. Dacă e prea greu, ziceți-i „fier de călcat” şi pace, dar nu vă prefaceți, de-acum încolo, că nu ştiți despre ce e vorba.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro