Sunt denumite „cookies” foarte scurte informaţii păstrate de browser (programul cu care accesaţi site-uri) pe calculatorul fiecărui utilizator în parte, în scopul oferirii de către site-uri a unor facilităţi suplimentare şi specifice. Practic, aproape toate site-urile web folosesc cookies. Acestea se pot dezactiva din browser (decizia asupra utilizării lor fiind sub controlul fiecărui utilizator), dar atunci când sunt dezactivate apar tot felul de disfuncţionalităţi importante: unele pagini nu se încarcă deloc, altele se încarcă parţial, iar altele par în regulă, dar nu funcţionează corect, creând confuzie. De exemplu, un utilizator nu poate fi autentificat pe un site fără cookies. După cum se deduce cu uşurinţă, internetul este aproape inutilizabil fără cookies.

ro-en.ro foloseşte cookies pentru următoarele:

• autentificarea utilizatorilor înregistraţi (altfel sistemul nu poate ţine minte că utilizatorul este autentificat)
• uşurarea completării unor formulare (pentru a nu scrie unele informaţii de fiecare dată)
• adaptarea unor facilităţi la preferinţele şi comportamentul utilizatorului
• prevenirea abuzurilor asupra site-ului (inclusiv spamming, hacking etc)
• creşterea performanţelor site-ului
• optimizarea difuzării de materiale audio/video
• statistici cu privire la vizitatorii site-ului în ansamblu (prin servicii oferite de BRAT şi de Trafic.ro)
• îmbunătăţirea relevanţei mesajelor publicitare (prin servicii oferite de terţi)

Datele cu caracter personal reprezintă orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Prin cookies nu se pot obţine informaţii cu caracter privat despre utilizator, fără acordul acestuia. Utilizatorul poate face publice sau nu informaţii despre propria persoană, după cum doreşte.

Durata de memorare poate fi pentru o perioadă de timp limitată sau fără limită de timp.

Utilizând ro-en.ro, vă declaraţi acordul pentru ca site-ul să utilizeze cookies. În caz contrar, înţelegeţi că unele facilităţi nu funcţionează sau pot funcţiona incorect.

Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

Verbul a boli are nuanţă populară şi este folosit pentru a sublinia o foarte neplăcută situaţie, în care organismul se simte foarte rău, până la incapacitatea de a-şi menţine poziţia verticală. Nu are foarte multe sensuri, dar şi cele pe care le are sunt nesuferite şi detestate de toată lumea. Înseamnă „a fi bolnav timp îndelungat (de o boală lungă sau cronică)”, fiind sinonim cu a suferi, a zăcea.

Atât verbul, cât şi substantivul rudă bună cu el vin din slavă şi s-au aclimatizat perfect, încât cu greu se poate imagina înlocuirea cuvântului boală cu un altul, echivalent. Definiţia acestuia spune „modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul”, iar sinonimele indicate sunt maladie, afecţiune, beteşug, rău, suferinţă.

Continuare »

Dezvoltarea internetului a condus şi la abilitatea de a folosi un dicţionar sau o enciclopedie online pentru a verifica semnificaţia, ortografia şi pronunţia cuvintelor. Pe de altă parte, utilizarea clasicelor echivalente tipărite este cale de dispariţie, după cum arată un studiu recent.

De asemenea, internetul aduce şi sfârşitul unor activităţi precum realizarea unui album foto plin de amintiri sub formă fizică, trimiterea de cărţi poştale din vacanţă sau adunatul în jurul televizorului cu familia, acestea pierzând tot mai mult teren în favoarea reţelelor sociale şi a televiziunii pe internet.

Continuare »

Începând din luna octombrie 2012, elevii cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, care au început pregătirea pentru unul din cele mai importante examene şcolare, şi anume Bacalaureatul, îşi pot aprofunda cunoştinţele lingvistice în cadrul cursurilor deschise organizate de echipa de traineri A_BEST.

Promovarea cu succes a Bacalaureatului este atât o dovadă de maturitate din partea elevilor, cât şi un pas necesar către admiterea la facultate. În acest context, cunoaşterea limbii engleze la un nivel cât mai bun contribuie la sporirea şanselor viitorilor studenţi în mediul academic.

Continuare »

Pe lângă verbul a semăna legat de agricultură, în limba română există şi a semăna moştenit din latinescul similare, care are, la rândul său, două sensuri fundamentale. Primul se referă la „a avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva”, fiind sinonim cu a aduce (cu), a se apropia, a se asemăna, a se asemui, a fi deopotrivă (sau la fel), a se potrivi. Foarte interesante sunt cuvintele cu acelaşi sens din fondul vechi sau folosite în anumite regiuni ale ţării – a (a)răduce, a se cumpăni, a se închipui, a se lovi, a se podobi.

Celălalt sens al termenului are în vedere nu atât o asemănare, cât o impresie a unei similitudini între două elemente. Utilizat în astfel de contexte, verbul se referă la „a avea aparenţa (de), a fi în aparenţă, a da semne (de), a face impresia (de)”, circumstanţe în care este sinonim cu a părea şi a (se) arăta. Mă gândesc la faptul că poate de aici vine expresia, foarte uzitată în limbajul colocvial, „seamănă, dar nu răsare”, dând în vileag falsa identitate presupusă şi mizând, într-un joc de cuvinte, pe semnificaţia celălalt verb a semăna.

Continuare »