„Killed at the Ford” de Henry Wadsworth Longfellow
He is dead, the beautiful youth, The heart of honor, the tongue of truth, He, the life and light of us all, Whose voice was blithe as a bugle-call, Whom all eyes followed with one consent, The cheer of whose laugh, and whose pleasant word, Hushed all murmurs of discontent. |
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins, Şi inima-i învăpăiată şi-obrajii lui aprinşi s-au stins! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfăţatul de noroc, Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc, A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă… |