| Oh what can ail thee, knight-at-arms, Alone and palely loitering? The sedge has withered from the lake, And no birds sing. |
„Ce suferinţă, cavaler în zea. Te face, palid, să te pierzi? În lac rogoz şi trestii s-au uscat, Cu păsări nu te mai dezmierzi. |
| Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare – Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite, |
Blackness of the cathedral dome, saddened by the yellow light Of waxen candles shimmering, which burn before the altars face; While in the dark and spacious vault, unpenetrated realms of space Defy the tapers’ tired eyes that strain to probe unconquered night. |
| Clark Sanders and May Margret Walkt ower yon graveld green, And sad and heavy was the love, I wat, it fell this twa between. |
Clerk Saunders şi May Margret, trişti, Călcau al ierbii lin covor Căci urgisită şi amară Era multă iubirea lor. |
| Acum, când scade rata natalităţii-n ţară, şi vindem prunci de gata pagânilor de-afară, |
As births have been declining on our land indeed, and we have been consigning to heathens our breed, |
| ni-i dor de vremea-n care n-aveam habar de planning şi, la răstimpuri rare, facând amor în trening, |
we miss the old-time dawning when innocence was blessed, when no one knew of planning and we, completely dressed, |
| cu plapumile puse în cap, până-n aprilie, şi-n şoaptă, ca să nu se audă în familie |
made love under the cover of our goosedown quilt, (like any old-time lover we shared a sense of guilt) |
| (sau la vecinii care, habar n-aveau de planning, şi, la răstimpuri rare, făceau amor în trening |
unheard by nosy neighbors (who planning knew nought of, and never did us favors, but sometimes did make love |
| sau lenjuri anti-baby, pe înfundate, ca să nu-i dibuie efebii şi fetele din casă), – |
in anti-baby linen, and yes, completely dressed, restrained and barely grinnin’ to not awake the rest). |
| eram ceva mai plodnici şi cu prasilă multă… Pentru că, dragi logodnici, copiii nu rezultă |
Those were the times of wonder, of „breed or disappear”… So, those of you who ponder betrothing someone dear, |
| din liberul arbitru, ci din fatalitate, – după ce bei un litru de proastă calitate. |
remember this: the reason why babies are put forth is not free will (it isn’t!) but wine of little worth. |
| Şerban Foarţă | traducere de Paul Abucean |
| Are you the new person drawn toward me? To begin with take warning, I am surely far different from what you suppose; Do you suppose you will find in me your ideal? Do you think it so easy to have me become your lover? Do you think the friendship of me would be unalloy’d satisfaction? Do you think I am trusty and faithful? Do you see no further than this facade, this smooth and tolerant manner of me? Do you suppose yourself advancing on real ground toward a real heroic man? Have you no thought O dreamer that it may be all Maya, illusion? |
Tu eşti cea nouă, atrasă către mine? Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui; Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău? Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău? Crezi că prietenia mea îţi va da deplină satisfacţie? Crezi că sunt statornic şi credincios? Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare, acest calm şi răbdător mod al meu de a fi? Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către un adevărat ecou? O, visătoareo, nu te-ai gândit că aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie? |
| Twelve o’clock. Along the reaches of the street Held in a lunar synthesis, Whispering lunar incantations Dissolve the floors of memory And all its clear relations, Its divisions and precisions, Every street lamp that I pass Beats like a fatalistic drum, And through the spaces of the dark Midnight shakes the memory As a madman shakes a dead geranium. |
Ora douăsprezece. Pe toată întinderea acestei străzi Acum suspendată într-o sinteză lunară, Incantaţiile şoptitoare ale lunii Dizolvă planurile amintirii Cu toate legăturile ei limpezi, Cu toate diviziunile şi preciziile ei. Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu Pulsează ca o tobă resemnată, Iară prin spaţiile întunecimii Miezul de noapte zgâlţâie amintirea Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată. |
© 2024 blog.ro-en.ro