01 aug.
„La Belle Dame Sans Merci” de John Keats
| Oh what can ail thee, knight-at-arms, Alone and palely loitering? The sedge has withered from the lake, And no birds sing. |
„Ce suferinţă, cavaler în zea. Te face, palid, să te pierzi? În lac rogoz şi trestii s-au uscat, Cu păsări nu te mai dezmierzi. |
| Oh what can ail thee, knight-at-arms, So haggard and so woe-begone? The squirrel‘s granary is full, And the harvest‘s done. |
Ce suferinţă, cavaler în zea, Te rătăceşte printre umbre, stins? Grânarul veveriţa îşi umplu, Recolta zilelor s-a strâns. |
| I see a lily on thy brow, With anguish moist and fever-dew, And on thy cheeks a fading rose Fast withereth too. |
Pe fruntea ta zăresc un chin de crin. Rouă de febră, stropi de stea. Tânjeşte-o roză pe obrajii tăi. Ce grabnic s-a uscat şi ea.” |
| I met a lady in the meads, Full beautiful – a faery‘s child, Her hair was long, her foot was light, And her eyes were wild. |
„Am întâlnit domniţă-n lunci, fata Frumseţă ca de zână-avea, Şi ochi sălbatici, umbletul uşor. În valuri lungi păru-i cădea. |
| I made a garland for her head, And bracelets too, and fragrant zone; She looked at me as she did love, And made sweet moan. |
Cunună, cingătoare, i-am lucrat, Brăţări din mâna mea lua. Şi dulce se făcea parc-ar iubi. Din gură dulce murmur da. |
| I set her on my pacing steed, And nothing else saw all day long, For sidelong would she bend, and sing A faery‘s song. |
Şi-o ridicai pe cal. La pas mergeam. Şi-apoi nimic nu mai văzui, Căci ea-ntr-o parte s-a înclinat cântând Pentru auzul nimănui. |
| She found me roots of relish sweet, And honey wild, and manna-dew, And sure in language strange she said – ‘I love thee true’. |
Şi rădăcini cu gustul minunat, Miere sălbatică mi-a dat. În grai străin, desigur, ea mi-a spus: Eu te iubesc cu-adevărat. |
| She took me to her elfin grot, And there she wept and sighed full sore, And there I shut her wild wild eyes With kisses four. |
La grota zânelor spre-apus m-a dus. Durerea-acolo ea şi-a plâns. Acolo ochii i-am închis punând Săruturi patru înadins. |
| And there she lulled me asleep And there I dreamed – Ah! woe betide! – The latest dream I ever dreamt On the cold hill side. |
Şi-acolo ea m-a legănat s-adorm. Şi-acolo am visat un vis, Ah, ultimul ce-l mai avut vreodat‘, Pe faţa rece-a dâmbului, un vis. |
| I saw pale kings and princes too, Pale warriors, death-pale were they all; They cried – ‘La Belle Dame sans Merci Hath thee in thrall!’ |
Regi palizi am văzut, războinici, prinţi Palizi ca moartea, am zărit, Şi toţi strigau: La Belle Dame Sans Merci Te ţine rob, legat vrăjit. |
| I saw their starved lips in the gloam, With horrid warning gaped wide, And I awoke and found me here, On the cold hill‘s side. |
Pierite buze-n beznă, am văzut. Cătau fatidic a mă preveni. Şi m-am trezit din vis. Şi m-am trezit În faţa rece-a vântului, pe-aci. |
| And this is why I sojourn here Alone and palely loitering, Though the sedge is withered from the lake, And no birds sing. |
De-aceea timpul singur îmi petrec Şi palid umblu şi mă pierd, Deşi acuma trestii s-au uscat, Cu păsări nu mă mai dezmierd.” |
| John Keats | traducere de Lucian Blaga |