Rezultate

01 mart.

a mărţişorí

Oficial şi calendaristic, a venit primăvara. Azi e prima zi a lui Martie şi în cinstea lui, pentru că merită, inventăm un verb pe măsură – a mărţişorí. Tarabele pieţelor sunt pline de flori, iar căpăţânoşii ăştia de ghiocei o ţin una şi bună, c-a venit vremea. Dar, sincer… nu prea-i cred (în fond, cât preţ poţi pune pe vorba unui clopoţel de-o zi?), pentru că observ cu tristeţe că iarna nu se dă dusă, iar primăvara se lasă aşteptată. Dacă vă uitaţi pe geam o să înţelegeţi, iar dacă nu pricepeţi ce spun înseamnă că, în mod miraculos, ziua voastră de azi nu seamănă cu celelalte ale mele de până acum.

Continuare »

18 feb.

DOOM 2: colant – colet-capcană

* colant apare ca noutate în DOOM2, având două valori diferite: adjectiv masculin cu pluralul colanţi şi femininul colantă-colante, dar şi substantiv masculin, obiecte de îmbrăcăminte cu pluralul colanţi

! cólaps / coláps e un substantiv neutru care are două forme accentuale acceptate; pluralul respectă aceeaşi regulă – cólapsuri /colápsuri

! colectivist e prezent în noul DOOM, în ciuda faptului că unele dintre celelalte dicţionare îl prezintă ca fiind „ieşit din uz”; mai mult decât atât, mai suferă (amărâtul!) şi modificări în declinare – pe lângă pluralul colectivişti, primeşte şi valoare adjectivală, prin urmare şi feminin colectivistă-colectiviste

! coleoptér se desparte acum în două feluri, ambele corecte în egală măsură: co-le-op-ter şi co-le-o-pter; substantivul neutru are pluralul coleoptere şi denumeşte un ordin de insecte din care fac parte cărăbuşul şi buburuza

* colet-capcană e un substantiv neutru nou, cu pluralul colete-capcană; habar n-am cât de des sunt utilizate obiectele astea, astfel încât a fost necesară acceptarea termenului ca noutate…

25 ian.

a mămicí

Verbul a mămicí nu există. Mă văd nevoită să reclam, pe această cale, absenţa din limba română a cuvântului ăstuia fundamental! Recunosc, nu l-am inventat eu, dar mi-a fost semnalată lipsa lui, iar azi, cu voia dumneavoastră, o să-l lămurim pe a mămicí (repetaţi după mine mă-mi-ci!). S-ar putea să vi se pară că n-am multe de spus despre asta, pentru simplul motiv că n-am vreo experienţă personală directă în domeniu. Dar o să-mi iertaţi neîndemânarea deoarece, într-un fel cât se poate de plăcut şi de măgulitor pentru mine, mi-a fost acordat privilegiul de a vorbi despre verbul acesta. De către persoane cu autoritate, care mămicesc de zor!

Continuare »

06 ian.

„The Gardener I” de Rabindranath Tagore

„Ah, poet, the evening draws near; your hair is turning grey.
Do you in your lonely musing hear the message of the hereafter?”
„It is evening, the poet said, and I am listening because some one may call from the village, late though it be.
I watch if young straying hearts meet together, and two pairs of
eager eyes beg for music to break their silence and speak for them.
Who is there to weave their passionate songs, if I sit on the shore of life and contemplate death and the beyond?
The early evening star disappears.
The glow of a funeral pyre slowly dies by the silent river.
Jackals cry in chorus from the courtyard of the deserted house in the light of the worn-out moon.
If some wanderer, leaving home, come here to watch the night and
with bowed head listen to the murmur of the darkness, who is there to whisper the secrets of life into his ears if I shutting my doors, should try to free myself from mortal bonds?
It is a trifle that my hair is turning grey.
I am ever as young or as old as the youngest and the oldest of this village.
Some have smiles, sweet and simple, and some a sly twinkle in their eyes.
Some have tears that well up in the daylight, and others tears that are hidden in the gloom.
They all have need for me, and I have no time to brood over the afterlife.
I am of an age with each, what matter if my hair turns grey?”
Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul.
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie, veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge, flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân, asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţâşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în întuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul

28 dec.

a (se) pregăti

A pregǎti îşi lǎmureşte sensurile prin explicaţii precum „a aranja ceva din timp” sau „a face ca ceva sǎ fie gata”, iar atunci când are dimensiune reflexivǎ, verbul trimite la „a fi pe punctul sau a fi gata sǎ…”. Este interesant cât de multe lucruri pot fi pregǎtite: ţinutele sau încǎperile, mâncǎrurile sau petrecerile, lecţiile sau examenele, şi oamenii pentru distracţii sau pentru somn, pentru drum sau pentru un discurs, pentru veşti proaste sau pentru operaţii dificile; se foloseşte, de asemenea, „a pregǎti terenul” pentru orice demers care presupune crearea unor condiţii prielnice pentru orice fel de operaţiune.

Termenul face parte dintre cele specifice acestei perioade a anului. În ultimele zile ale lui decembrie, oamenii sunt într-o de neînchipuit agitaţie, pentru a-şi gǎti casele şi sufletele de sǎrbǎtoare. Cineva îmi spunea zilele astea cǎ, de fapt, Crǎciunul este o stare de spirit şi m-am pomenit gândind cǎ nu sunt multe ocaziile care cumuleazǎ semnificaţii pentru toate soiurile de oameni – şi mǎ gândesc aici cel puţin la douǎ extreme: cei credincioşi şi cei atei. Crǎciunul îi adunǎ împreunǎ, iar semnificaţia sa profundǎ rǎmâne o opţiune personalǎ a fiecǎruia dintre noi, dar toţi, deopotrivǎ, ne împodobim casele, ne încǎrcǎm mesele, ne dǎruim cadouri, ne revedem rudele şi ne urǎm, oricât ar fi de departe, prietenii.

Continuare »

10 dec.

DOOM 2: cicatrice – cimbru

! cicatrice este un substantiv feminin care se articulează (ca şi până acum) cicatricea, care are (mai nou) două forme de plural cicatrice/cicatrici şi două forme de genitiv-dativ cicatricei/cicatricii

! cicero apare sub două forme diferite, fiind, pe de o parte, un adjectiv invariabil sau un adverb folosit pentru tunsori, iar în altă accepţie este utilizat ca substantiv propriu masculin denumind un corp de literă. Toate acestea (şi presupun că orice alt termen asemănător) sunt obţinute de la substantivul propriu masculin *Cicero, marele om al Antichităţii.

* ciclamen se pronunţă siclamen şi este un adjectiv invariabil, dar funcţionează şi ca substantiv neutru care dă numele culorii roz-mov pe care o are floarea numită !ciclamă.

* cifră-record este o noutate în DOOM2, substantiv feminin cu genitiv-dativul cifrei-record şi pluralul cifre-record

! cimbru are şi un cu totul alt sens decât cel referitor la plantă, fiind un nume etnic, substantiv masculin cu articularea cimbrul, dar pluralul cimbri(i)

© 2024 blog.ro-en.ro