A pregǎti îşi lǎmureşte sensurile prin explicaţii precum „a aranja ceva din timp” sau „a face ca ceva sǎ fie gata”, iar atunci când are dimensiune reflexivǎ, verbul trimite la „a fi pe punctul sau a fi gata sǎ…”. Este interesant cât de multe lucruri pot fi pregǎtite: ţinutele sau încǎperile, mâncǎrurile sau petrecerile, lecţiile sau examenele, şi oamenii pentru distracţii sau pentru somn, pentru drum sau pentru un discurs, pentru veşti proaste sau pentru operaţii dificile; se foloseşte, de asemenea, „a pregǎti terenul” pentru orice demers care presupune crearea unor condiţii prielnice pentru orice fel de operaţiune.

Termenul face parte dintre cele specifice acestei perioade a anului. În ultimele zile ale lui decembrie, oamenii sunt într-o de neînchipuit agitaţie, pentru a-şi gǎti casele şi sufletele de sǎrbǎtoare. Cineva îmi spunea zilele astea cǎ, de fapt, Crǎciunul este o stare de spirit şi m-am pomenit gândind cǎ nu sunt multe ocaziile care cumuleazǎ semnificaţii pentru toate soiurile de oameni – şi mǎ gândesc aici cel puţin la douǎ extreme: cei credincioşi şi cei atei. Crǎciunul îi adunǎ împreunǎ, iar semnificaţia sa profundǎ rǎmâne o opţiune personalǎ a fiecǎruia dintre noi, dar toţi, deopotrivǎ, ne împodobim casele, ne încǎrcǎm mesele, ne dǎruim cadouri, ne revedem rudele şi ne urǎm, oricât ar fi de departe, prietenii.

Iar dupǎ pregǎtirea şi savurarea acestei sǎrbǎtori, urmeazǎ nebunia sfârşitului de an, cu încǎ un rând de crize, cǎutǎri şi angoase, preocupǎri culinare şi vestimentare. La fel ca şi în cazul Crǎciunului, îmi place în mod deosebit diversitatea de manifestǎri prin care oamenii serbeazǎ trecerea dintre ani, fiecare dupǎ propria fire, unii iubitori de petreceri zgomotoase cu prietenii ori familia, alţii doritori, dimpotrivǎ, de linişte şi relaxare. Mai mult decât orice altǎ sǎrbǎtoare, trecerea în noul an mi se pare a fi o petrecere dupǎ chipul şi asemǎnarea omului…

Oricum ne-ar fi însǎ felul, fiecare dintre noi ar trebui sǎ gǎseascǎ locul şi modul de a-şi petrece dupǎ gustul şi sufletul sǎu ultimele clipe ale anului, pentru cǎ acest moment trebuie sǎ concentreze în el întreaga esenţǎ a anului trecut şi a celui ce va sǎ vinǎ. Iar rezultatul trebuie sǎ dea, întotdeauna, cel puţin zero, dacǎ nu ceva cu plus. Prin urmare, lângǎ dezamǎgirile trǎite în anul vechi, puneţi de douǎ ori mai multǎ încredere pentru cel nou, lângǎ fiecare insatisfacţie trǎitǎ – de tot atâtea ori speranţǎ, pentru fiecare eşec – o dozǎ nemǎrginitǎ de nǎdejde de mai bine, lângǎ fiecare mulţumire deja trǎitǎ – un miliard de alte promisiuni. Iar aceasta va fi, pentru fiecare, minunea trecerii spre un an mai bun!