Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
12 ian.

a ierna

Verbul a ierna nu are foarte multe lămuriri de sens în dicţionare, asta poate şi pentru că nu este extrem de des utilizat. Referirile de ordin etimologic trimit cel mai des la termenul latinesc hibernare, dar şi la românescul iarnă, fără lămuriri dincolo de orice dubiu. Înseamnă în primul rând „a-şi petrece iarna undeva, a trăi iarna într-un loc anume”, opunându-se astfel, ca înţeles, lui a văra. Semnificaţia pe care o întâlnim însă cel mai frecvent este cea legată de „adăpostirea şi hrănirea vitelor în timpul iernii”, etapă esenţială a transhumanţei în civilizaţia românească.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

06 ian.

„Sonet III” de Mihai Eminescu

Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii –
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?		 When e’en the inner voice of thought is still,
And does some sacred chant my soul endear,
‘Tis then I call to thee; but will you hear?
Will from the floating mists your form distil?
Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii!		 Will night its tender power of wonder rear
And your great, peaceful eyes their light fulfil,
That of the rays that bygone hours spill
To me as in a dream you do appear?
Cobori încet… aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o,		 But come to me… come near, come still more near…
Smiling you bend to gaze into my face
While does your sigh gentle love make clear.
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Să simt fiorii strângerii în braţe –
Pe veci pierduto, vecinic adorato!		 Upon my eyes I feel you lashes’ trace,
O love, for ever lost, for ever dear,
To know the aching thrill of your embrace!
Mihai Eminescu traducere de Corneliu M. Popescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

23 dec.

„Sonet LXXXII” de William Shakespeare

I grant thou wert not married to my muse,
And therefore mayst without attaint o’erlook
The dedicated words which writers use
Of their fair subject, blessing every book.		 N-ai fost perechea muzei mele, aşa e,
şi lesne poţi să-i înţelegi pe scribii
ce binecuvântează în vreo foaie
pe cei iubiţi, cu scula diatribii.
Thou art as fair in knowledge as in hue
Finding thy worth a limit past my praise,
And therefore art enforced to seek anew
Some fresher stamp of these time-bettering days.		 La fel eşti de frumos la chip şi cuget
şi te înalţi mai sus decât te laud
şi-nveşnicit te-ai vrea cu altul, sunet,
în nouă stampă chipul să ţi-l caut.
And do so, love; yet when they have devised
What strained touches rhetoric can lend,
Thou, truly fair, wert truly sympathized
In true plain words by thy true-telling friend;		 Să nu faci altfel! Când va fi să sune
retoricile noii osanale
să ştii că mintea mea te recompune
cu adevărul harurilor tale…
And their gross painting might be better used
Where cheeks need blood: in thee it is abused.		 Te ocolească doar scorniri stângace
ce n-au cu tinereţea ta a face…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

16 dec.

„Sonet II” de Mihai Eminescu

Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.		 The years have sped, and time still swiftly flies
Since that first sacred hour in which we met;
But how we loved I can no more forget,
Sweet wonder with cold hands and such big eyes.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.		 O, come again! Your words inspire me yet,
While your soft gaze upon me gently lies,
That’neath its ray new life in shall rise,
And you new songs upon my lyre beget.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere;		 When you come near to me you little know
How soothed my heart is then, as though with balm,
As when some star does in the heavens show;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.		 Your childish smile so full of tender charm
Has power to quench this life drawn out in woe
And fill my eyes with fire, my soul with calm.
Mihai Eminescu traducere de Corneliu M. Popescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

07 oct.

„Vârsta de aur a dragostei” de Nichita Stănescu

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.		 My hands are in love,
alas, my mouth loves –
and see, I am suddenly aware
that things are so close to me
I can hardly walk among them
without suffering.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

30 sept.

„Venere şi Madonă” de Mihai Eminescu

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.		 Oh, ideal lost in night-mists of a vanished universe:
People who would think in legends – all a world who spoke in verse;
I can see and think and hear you – youthful scout which gently nods
From a sky with different starlights, other Edens, other gods.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro