07 oct.

„Vârsta de aur a dragostei” de Nichita Stănescu

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
My hands are in love,
alas, my mouth loves –
and see, I am suddenly aware
that things are so close to me
I can hardly walk among them
without suffering.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.
It is a sweet feeling
of waking, of dreaming,
and I am here now, without sleep –
I clearly see the ivory gods,
I take them in my hands and
thrust them, laughing, in the moon
up to their sculpted hilts –
the wheel of an ancient ship, adorned
and spun by sailors.
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
Jupiter is yellow, Hera
the magnificent shades to silver.
I strike the wheel with my left hand and it moves.
It is a dance of sentiments, my love,
many a goddess of the air, between the two of us.
And I, the sail of my soul
billowed with longing,
look for you everywhere, and things come
ever closer,
crowding my chest, hurting me.
Nichita Stănescu Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro