Verbul a potopi vine din slavă şi are legătură cu substantivul potop, însemnând, prin urmare, „a acoperi cu apă” – a inunda, a îneca.
Sensul figurat al termenului stabileşte sinonimie cu a copleşi, a invada, a năpădi, iar prin extindere de sens, se poate folosi având semnificaţia de a distruge, a nimici, a prăpădi, a pustii.
Continuare »
Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.
Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…
Continuare »
| The sun was shining on the sea, Shining with all his might: He did his very best to make The billows smooth and bright – And this was odd, because it was The middle of the night. |
Pe mare soarele-n amiază Cu toată forţa strălucea, El îşi dădea toată silinţa Şi valurile netezea. Era ciudat cum nu se poate Că se făcuse miez de noapte. |
| Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. |
Arise again, beloved, out of the waves of time With your long golden tresses and marble arms sublime; Your face that now transparent and pale as wax is pale Is shaded by the shadow of sorrow’s clinging veil! Your timid smile caressing does rest within my eyes, O star amidst fair women, o queen of starry skies; Your head upon your shoulder its wealth of beauty lays And in your eyes of wonder I’m lost and weeping gaze. |
| Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. |
Out of the void’s dark vapours may you once more uprear, That to my heart I clasp you, beloved angel dear, That I in nameless weeping above your face may bend And on your lips forever my burning kisses spend. While your cold hand unheeding I clasp against my breast, Closer, yet still closer, against my bosom pressed. |
| Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te cuprind. |
Alas, not thus the darkness gives back its own again; Now through its icy vapours I see your shadow wane. With hanging arms and helpless once more I am alone Before a dream unending of hours that have gone; In vain with arms outstretching my soul your shadow craves, Dear one, I cannot reach you amidst time’s rolling waves. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| La ce-mi slujesc de-acuma duh, faimă, fantezie… M-ai părăsit… şi toate se sting, reci scânteieri. Pentru rănitul vultur aripile-s poveri, Zbătaia lor, zadarnic adaos de-agonie. Şi mă supun… Osânda de gura ta rostită E lege pentru mine de aur pur şi greu; Durerea de la tine mi-e încă o ispită, Tu, genial tutore al geniului meu. Şi neguri lungi de veacuri laş iar să mă înghită… Din groapa mea zbucni-va o flacără târzie; Atunci întreaga lume va desluşi, uimită, Crescând misterioasă a noastră poezie, Din dragostea născută în zbucium şi adori, Pe-ascuns, din tainic tată, ca un copil din flori! |
What is henceforth the use of spirit, phantasy and fame… You gone, everything dies in a cold glitter. For the wounded eagle wings are burdens only Struggling in useless and increased agony. And I’ll submit… The verdicts you’ll pronounce Are to me laws of purest, heavy gold And sufferings by you inflicted, new temptations, Prodigious guardian of my genius! The age-long mists may swallow me anew… Out of my grace a late flame will bursts; Astonished, the whole world shall witness then Mysteriously growing our poetry In pain and fervour like a love-child By an unknown father secretly begotten! |
| Vasile Voiculescu | traducere de Margareta Sterian |
| Wild Nights — Wild Nights! Were I with thee Wild Nights should be Our luxury! |
Sălbatice nopţi – Sălbatice nopţi! Cu tine de-aş fi Sălbaticele Nopţi Luxuria noastră ar fi! |
| Futile — the Winds — To a Heart in port — Done with the Compass — Done with the Chart! |
Zadarnice – Vânturile – Unei inimi în port ancorată Nu-i pasă de Busolă – Nu-i pasă de Hartă! |
| Rowing in Eden — Ah, the Sea! Might I but moor — Tonight — In Thee! |
Vâslind în Eden – Ah, Mare! – de-aş putea La Noapte – să ancorez În unda Ta |
| Emily Dickinson | traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
© 2024 blog.ro-en.ro