24 oct.
„The Walrus and the Carpenter” de Lewis Carroll
| The sun was shining on the sea, Shining with all his might: He did his very best to make The billows smooth and bright – And this was odd, because it was The middle of the night. |
Pe mare soarele-n amiază Cu toată forţa strălucea, El îşi dădea toată silinţa Şi valurile netezea. Era ciudat cum nu se poate Că se făcuse miez de noapte. |
| The moon was shining sulkily, Because she thought the sun Had got no business to be there After the day was done – „It‘s very rude of him,” she said, „To come and spoil the fun!” |
Iar luna lumina ursuză Gândind, ce cată soarele acum Doar ziua s-a-ncheiat demult, Să-şi vadă soarele de drum. E bădăran, orice s-ar zice, Petrecerea vrea să ne-o strice. |
| The sea was wet as wet could be, The sands were dry as dry. You could not see a cloud, because No cloud was in the sky: No birds were flying over head – There were no birds to fly. |
Şi udă era marea, udă, Nisipul, ah, uscat de tot, Chiar niciun nor nu se vedea Pe boltă sau la orizont. Priveai zadarnic cerul, era gol, Nu se-arăta nici pasăre, nici stol. |
| The Walrus and the Carpenter Were walking close at hand; They wept like anything to see Such quantities of sand: „If this were only cleared away,” They said, „it would be grand!” |
Iar Morsa şi Dulgherul, ei Se tot plimbau pe-aproape, Plângeau în hohote nisip Şuvoaie de sub pleoape. „De s-ar mai curăţa pe-aci Salut am zice – şi merci.” |
| „If seven maids with seven mops Swept it for half a year, Do you suppose,” the Walrus said, „That they could get it clear?” „I doubt it,” said the Carpenter, And shed a bitter tear. |
„Şapte fete, şapte mopuri De-ar trece-acum la curăţat Crezi tu că ele”,-ntrebă Morsa, „Ar face-ntr-adevăr curat?” „Nu cred”, zise dulgherul cu o voce tristă Amar vărsând o lacrimă-n batistă. |
| „O Oysters, come and walk with us!” The Walrus did beseech. „A pleasant walk, a pleasant talk, Along the briny beach: We cannot do with more than four, To give a hand to each.” |
„Voi, stridii, veniți la plimbare cu noi!” Le invită Morsa politicos. „O plăcută petrecere vă promit La ţărmul mării cel spumos: Putem lua doar patru cu noi. Ne ţinem de mână doi câte doi.” |
| The eldest Oyster looked at him. But never a word he said: The eldest Oyster winked his eye, And shook his heavy head – Meaning to say he did not choose To leave the oyster-bed. |
Baba stridie îl ținti printre gene, Dar nu scoase niciun cuvânt. Le făcu, şireată, cu ochiul, Clătinându-și creştetul cărunt – Ea n-a vrut, adică, să părăsească Cetatea stridiilor împărătească. |
| But four young oysters hurried up, All eager for the treat: Their coats were brushed, their faces washed, Their shoes were clean and neat – And this was odd, because, you know, They hadn‘t any feet. |
Dar patru mici stridii s-au şi repezit Să profite de acest prilej: Haine periate, feţe spălate, Pantofii daţi cu negru şi bej – Curios, te-ntrebi pantofi cum purtau Când picioare defel nu aveau. |
| Four other Oysters followed them, And yet another four; And thick and fast they came at last, And more, and more, and more – All hopping through the frothy waves, And scrambling to the shore. |
Le-au urmat încă patru stridii Şi iute alte patru după ele, Se rostogoleau rând pe rând În valuri mari şi vălurele, Prin spume năvăleau mii şi sute Grămezi la mal, pe nisipuri ude. |
| The Walrus and the Carpenter Walked on a mile or so, And then they rested on a rock Conveniently low: And all the little Oysters stood And waited in a row. |
Iar Morsa noastră cu dulgherul Au mers ce-au mers pe lângă apă, Într-un târziu șezură pe un bolovan, O piatră nu prea mică, să-i încapă: Iar stridioarele s-au înşirat Pe lângă ei, la aşteptat. |
| „The time has come,” the Walrus said, „To talk of many things: Of shoes – and ships – and sealing-wax – Of cabbages – and kings – And why the sea is boiling hot – And whether pigs have wings.” |
„De-acum e timpul”, zise Morsa, „De lucruri multe ca să discutăm: Pantofi, vapoare, ceară de peceți, Sau verze – şi de regi să întrebăm, Şi despre mare, de ce fierbe oare? Sau are porcul aripi, ca să zboare?” |
| „But wait a bit,” the Oysters cried, „Before we have our chat; For some of us are out of breath, And all of us are fat!” „No hurry!” said the Carpenter. They thanked him much for that. |
„Mai aşteptaţi puţin”, țipară stridiile, „Până să-ncepem adunarea Fiindcă, uite, suntem grase toate, Iar unele ne-am şi pierdut suflarea!” Atunci zise dulgherul: „Nu e grabă!” Și ele-au apreciat că este om de treabă. |
| „A loaf of bread,” the Walrus said, „Is what we chiefly need: Pepper and vinegar besides Are very good indeed – Now if you‘re ready Oysters dear, We can begin to feed.” |
„Ne trebuie o pâine”, vorbi şi Morsa, „Altfel nu mai e nevoie de nimic: Puțin piper şi oţet alături Să adăugăm câte-un pic – Dragi stridii, de nu e cu supărare Putem să trecem la mâncare.” |
| „But not on us!” the Oysters cried, Turning a little blue, „After such kindness, that would be A dismal thing to do!” „The night is fine,” the Walrus said „Do you admire the view? |
„Dar nu să ne mâncaţi pe noi!”, strigară ele Făcându-se la faţă cam albastre. „După atâta curte şi drăgălăşenii N-ar fi frumos, la rangurile noastre!” Morsa grăi: „Superbă noapte, nu-i aşa? Cred că aveţi ce admira. |
| „It was so kind of you to come! And you are very nice!” The Carpenter said nothing but „Cut us another slice: I wish you were not quite so deaf – I‘ve had to ask you twice!” |
Frumos din partea voastră să veniţi! Şi fiecare, vai, atâta de drăguţă”. Dulgherul nu zise nimic, ci doar: „Taie-o felie, dom‘le, mai lunguţă: De n-ai fi surd, ar fi cu mult mai bine – N-ar mai trebui să strig așa la tine!” |
| „It seems a shame,” the Walrus said, „To play them such a trick, After we‘ve brought them out so far, And made them trot so quick!” The Carpenter said nothing but „The butter‘s spread too thick!” |
Dar Morsa răbufni, „E rușinos, Noi să ne batem joc în aşa hal, Acuma zici că bal să fie, dacă-i bal!” Rosti dulgherul rar și tacticos: „Untul e-ntins cu mult prea gros!” |
| „I weep for you,” the Walrus said. „I deeply sympathize.” With sobs and tears he sorted out Those of the largest size. Holding his pocket handkerchief Before his streaming eyes. |
„Eu plâng, plâng pentru voi”, mai spuse Morsa: „Am o profundă compasiune”. Şi suspinând începe să le-aleagă Pe cele ample ca dimensiune, Ţinând la faţă o batistă mare În care aduna lacrimi amare. |
| „O Oysters,” said the Carpenter. „You‘ve had a pleasant run! Shall we be trotting home again?” But answer came there none – And that was scarcely odd, because They‘d eaten every one. |
„Voi stridii, stridii”, observă dulgherul, „Aţi străbătut un drum de vis! De-acum ne vom întoarce-acasă?” Dar nu s-a mai auzit nici „pis”; Aşa se spune că a fost – tot ce se poate! De vreme ce ei le-au mâncat pe toate! |
| Lewis Carroll | traducere de I. Ieronim |