Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
18 mart.

„Sonnet XXIV” de Michael Drayton

I hear some say, “This man is not in love!”
“Who! can he love? a likely thing!” they say.
“Read but his Verse, and it will easily prove!”
O, judge not rashly, gentle Sir, I pray!
Because I loosely trifle in this sort,
As one that fain his sorrows would beguile:
You now suppose me, all this time, in sport;
And please yourself with this conceit the while.
Ye shallow Censures! sometimes, see ye not,
In greatest perils, some men pleasant be;
Where Fame by death is only to be got,
They resolute! So stands the case with me.
Where other men, in depth of Passion cry;
I laugh at Fortune, as in jest to die! 		– „Ei, nu, că nu se poate! zice-o lume.
El dragostea n-a cunoscut nicicând!
Citiţi-i versurile din albume
Şi ele vă vor lămuri curând…”
Nu osândi în pripă, domnul meu.
Vezi, eu fac glume chiar dacă mă doare,
Par fericit în ceasul cel mai greu
Şi râd când sunt cuprins de supărare.
Judecător ce eşti, nu vezi că unii
Pot cu-un surâs pe buze înfrunta
Primejdii unde laurii cununii
Cu preţul vieţii-i iau? Eu sunt aşa!
Când alţii sufăr, eu, ca un actor,
De soartă îmi bat joc şi-n glumă mor.
Michael Drayton traducere de Victor Frunză

Publicat de in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

21 ian.

„Sonnet I” de Samuel Daniel

Fair is my Love and cruel as she’s fair;
Her brow-shades frown, although her eyes are sunny,
Her smiles are lightning, though her pride despair,
And her disdains are gall, her favours honey:
A modest maid, deck’d with a blush of honour,
Whose feet do tread green paths of youth and love;
The wonder of all eyes that look upon her,
Sacred on earth, design’d a Saint above.
Chastity and Beauty, which were deadly foes,
Live reconcilèd friends within her brow;
And had she Pity to conjoin with those,
Then who had heard the plaints I utter now?
For had she not been fair, and thus unkind,
My Muse had slept, and none had known my mind. 		Frumoasă-i Doamna mea precât de crudă;
Se-încruntă des, deşi privirea-i râde;
Trufaş zâmbind, nădejdi surâsu-i nu dă;
E miere-alintu-i, dar dispreţul – gâde.
Podoabă – cinstea sa; sfioasa fată,
Călcând poteca dragostei, încântă
Toţi ochii care către dânsa cată:
Cum pe pământ, şi-n cer ea fi-va sfântă.
Frumseţea şi fetia, vechi vrăjmaşe,
Făptura ei le-împacă foarte bine;
Iar dac-ar şti şi-n milă să le-înfaşe,
Au nu s-ar stinge-atunci prelungi suspine?
Dar, Doamna mea de n-ar fi fost şi rea,
Nicicui cât sufăr Muza-mi nu spunea.
Samuel Daniel traducere de Tudor Dorin

Publicat de in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

29 mai

„Mirabila sămânţă” de Lucian Blaga

Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină. 		You ask me sweetly, and with smile,
to bring you rare seeds
for Eutopia, the proud garden
where the fertile lightnings play
to raise the silent saps to light.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

12 sept.

„The Blessed Damozel” de Dante Gabriel Rossetti

The blessed damozel leaned out
From the gold bar of Heaven;
Her eyes were deeper than the depth
Of waters stilled at even;
She had three lilies in her hand,
And the stars in her hair were seven.
Her robe, ungirt from clasp to hem,
No wrought flowers did adorn,
But a white rose of Mary’s gift,
For service meetly worn;
Her hair that lay along her back
Was yellow like ripe corn.
Herseemed she scarce had been a day
One of God’s choristers;
The wonder was not yet quite gone
From that still look of hers;
Albeit, to them she left, her day
Had counted as ten years.
(To one, it is ten years of years.
…Yet now, and in this place,
Surely she leaned o’er me — her hair
Fell all about my face. . . .
Nothing: the autumn-fall of leaves.
The whole year sets apace.)
It was the rampart of God’s house
That she was standing on;
By God built over the sheer depth
The which is Space begun;
So high, that looking downward thence
She scarce could see the sun.
It lies in Heaven, across the flood
Of ether, as a bridge.
Beneath, the tides of day and night
With flame and darkness ridge
The void, as low as where this earth
Spins like a fretful midge. 		Slăvita doamnă desfăcu
A cerului perdele;
Îi erau ochii mai adânci
Ca apa din cişmele;
Trei crini avea în mâna ei
Şi-n păru-i şapte stele.
De flori nempodobit, veșmântul
Ea îl purta descins;
Un alb răsur dat de Maria
De gât îi era prins
Şi părul ei bălan ca grâul
Se revărsa aprins.
O zi i se părea c-a fost
În ceruri cântăreaţă;
Uimirea tot mai stăruia
Pe liniştita-i faţă;
Măcar că pentru cei din jur
O zi era o viaţă.
(Iar pentru mine, vieţi şi vieţi…
…Acum, aici, odată
M-a-mbrăţişat şi-mi era faţa
În păru-i îngropată.
Frunzişul toamnei cade. Anul
Va asfinţi îndată).
În casa din vecii zidită
A Domnului stătea,
În tinda unde-ncepe spaţiul
Peste genunea grea
Şi soarele, din înălţime,
I se părea o stea.
Încinge tinda ca o punte
Eterul temerar;
Jos, zi şi noapte se îngână
Şi-şi caută hotar
Pân-spre pământul ce se-nvârte
Cu zumzet de bondar.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

05 mart.

a (se) înveseli

Verbul cel mai potrivit zilelor acestora pare să fie a (se) înveseli. Cel puţin dacă vorbim despre pulsul nestăvilit al naturii, care începe să fiarbă şi să bolborosească în sinele său clocotitor. Semnificaţia de bază a termenului se referă la „a deveni sau a face să fie vesel, voios, binedispus”, stabilind sinonimie cu a (se) (bine)dispune, a (se) distra, a (se) îmbucura, a (se) învoioşa, a (se) veseli. Foarte multe dintre antonime se circumscriu mai curând acestei sfere a sensurilor – a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi. Însă verbul funcţionează, de asemenea, şi în dimensiunea figurată, însemnând „a face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton”, devenind, astfel, sinonim cu a (se) însenina, a (se) deschide, a (se) lumina.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

11 iul.

a aseleniza

Verbul a aseleniza face parte din categoria cuvintelor nedreptăţite, pentru că foarte mulţi dintre vorbitorii limbii noastre nici nu ştiu că există. Faptul se datorează, în parte, ariei vaste de folosire a lui a ateriza; fără a cunoaşte etimologia cuvântului (care s-a format de la Terra), se poate crede că aterizarea se produce pe orice planetă sau corp ceresc. Pe de altă parte, foarte multă vreme singura planetă pe care se puteau aşeza corpurile zburătoare era, într-adevăr, Pământul, aşa că până la un punct confuzia e de înţeles.

Situatia s-a schimbat în 1969, atunci când omul a ajuns pe Lună, primul corp ceresc ce avea să împlinească visul umanităţii de a călători în spaţiu şi de a locui alte planete. Prin urmare, de atunci folosim termenul de a aseleniza cu sensul „a lua contact cu sau a coborî pe suprafaţa Lunii, a se aşeza pe Lună”. În unele dicţionare se subliniază faptul că aselenizarea se poate face doar venind dinspre Pământ, dar aceasta pare a fi, din nou, o restricţie datorată realităţii obiective pe care o cunoaştem (în mod limitat, desigur). Termenul se formează de la numele grecesc al satelitului – Selene, şi stabileşte corespondenţă cu mai rar folositul a aluniza.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro