Verbul a amalgama a constituit o mare surpriză pentru mine. Deşi aveam impresia că ştiu ce înseamnă, am aflat abia acum despre folosirea sa, cu sens propriu, în domeniul chimiei, presupunând aliajul mercurului cu un alt metal. Una dintre cele mai des întâlnite utilizări ale procedeului este extragerea, cu ajutorul mercurului, a aurului şi argintului din minereuri, deoarece amalgamarea acestor metale preţioase este una dintre cele mai uşoare. De asemenea, argintarea diferitelor obiecte de cupru sau alamă se face prin acoperire cu un amalgam de argint (simplă amestecare a metalelor la rece), din care apoi se îndepărtează mercurul prin încălzire. Combinaţiile mercurului sunt socotite printre cele mai toxice substanţe minerale, acest metal fiind otravă cumulativă şi, neavând niciun rol biologic, nu există mecanism de eliminare din organism.

Continuare »

A (se) răcori este verb de sezon. Într-un sistem fizic de referinţă (despre substanţe, obiecte, vreme), lămureşte pierderea căldurii iniţiale, fiind echivalent cu „a deveni răcoros, a se face mai rece”, şi stabilind sinonimie cu a (se) răci. Atunci când este folosit pentru oameni, înseamnă „a-şi potoli sau astâmpăra senzaţia de căldură ori de sete”. Pe de altă parte, verbul are o foarte interesantă dimensiune figurată, explicată prin „a se uşura sufleteşte, destăinuind cuiva o durere, un gând”, situaţie pentru care primeşte o mulţime de sinonime – a se descărca, a se linişti, a se calma, a se potoli, a alina, a se domoli, a îmblânzi, a tempera (unele dintre ele se pot utiliza şi pentru celelalte sensuri ale termenului).

Continuare »

Verbul a vizita are o mulţime de explicaţii prin dicţionare. Parcurgându-le cu răbdare, am constatat că structura care sintetizează cel mai bine sensul termenului este „a vedea, făcând o vizită”. Se poate referi la obiceiul de a merge la prieteni ori a face vizite protocolare, sau la acela de a face inspecţii de tot soiul, care cer examinare atentă la faţa locului – vizitele medicale fiind cele mai cunoscute (la domiciliu sau în saloane). Citind articolele explicative, am avut parte şi de două surprize referitor la utilizări ale termenului pe care nu le cunoşteam.

Există un joc – de fapt, o problemă enigmistică – ce se cheamă vizită, a cărei dezlegare se obţine prin „anagramarea literelor dintr-un nume dat pentru a se obţine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.” De asemenea, am descoperit o expresie interesantă – a fi în vizită cu cineva, deci a avea relaţii de prietenie, a face vizite reciproce. Sinonimele sunt, fără excepţie, din sfera populară sau regională atât pentru verb (a cerca, a cerceta, a petrece, a socoti), cât şi pentru substantivul corespunzător (ospeţie, vedere); extraordinar de plastice mi se par cele din registrul familiar – musaferea, musafirlâc.

Continuare »

Deşi sunt asemănătoare ca semnificaţie, verbele „say” şi „tell” nu se folosesc identic, iar mulţi dintre cei care învaţă limba engleză le confundă.

Verbul „to say” înseamnă „a spune”, „a zice” – pur şi simplu. Dacă subiectul este un obiect (de exemplu, un ceas sau un indicator), poate însemna şi „a indica”.

Pe de altă parte, verbul „to tell” înseamnă „a spune”, „a zice” cuiva – trebuie specificat cui. În plus, mai înseamnă şi „a povesti”.

Şi „say” poate fi folosit atunci când subiectul spune ceva cuiva, numai că în acest caz trebuie urmat de „to”. Altfel spus, „tell” este sinonim cu „say to”.

Ca o excepţie, când este vorba despre o capabilitate, se poate folosi „tell” fără a preciza cui, adesea cu sensuri idiomatice (de exemplu, „One can tell he is intelligent” înseamnă „Se vede că e inteligent„).

Verbul a plănui îşi lămureşte sensurile cu ajutorul sintagmelor „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, iar prin extindere de sens se poate referi şi la „a pune la cale”. Dintre sinonime, unele sunt neutre din punct de vedere al conotaţiei – a stabili, a hotărî, a intenţiona, în timp ce altele trimit spre zonele obscure ale minţii umane, capabile a naşte planuri diabolice – a premedita, a unelti, a urzi. Cel mai utilizat echivalent pare să fie a planifica, ce are articole de dicţionar mult mai consistente şi explicaţii mai detaliate, căci se află într-o zonă mai activă a vocabularului (cel puţin aşa îmi pare mie).

Mă gândeam într-o zi la ciudăţenia destinului omului, condamnat să facă şi să desfacă planuri pe toată durata vieţii sale. Eu cred că nu se poate fără, deşi ştiu că unii dintre noi pretind altceva. Însă vieţile noastre au nevoie de scopuri, iar acestea devin, în timp, obiectul unor planuri care să le transforme în realitate. Însă în mintea mea „planul” nu e deloc un traseu bătut în cuie, ci e o noţiune extrem de flexibilă, vie, capabilă de adaptare şi deschisă oricăror influenţe sau întâmplări ajutătoare. Nu e deloc un orar pe care trebuie să-l respect cu stricteţe, ci un fel de… pescuit, ori mai curând un soi de pândă.

Continuare »

Verbul a dona este explicat în dicţionare cu ajutorul unor sintagme precum „a face o donaţie, a dărui un bun”. Presupune un transfer, punerea la dispoziţia cuiva printr-o donaţie, printr-un dar, a unor bunuri materiale. Cel care face donaţia se numeşte donator, iar cel care o primeşte poartă numele de donatar.

Substantivul donaţie este un termen care face referire la un contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb, un act (juridic) prin care o persoană cedează cu titlu gratuit şi irevocabil un bun al său altei persoane. Obiectul acestui tip de contract este denumit cu acelaşi cuvânt, ce are ca sinonime pe donare, pe dar, pe danie, dar şi pe mai vechile dăruire, dăruinţă, hărăzire, oboroc.

Continuare »