Rezultate

09 iun.

„Sonet I” de William Shakespeare

From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty’s rose might never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory;
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare,
iar frumuseţii-un spor de dăinuire
şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare
purtându-i umbra, florii-n veştejire.
But thou, contracted to thine own bright eyes,
Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel.
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug,
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belşug,
însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu.
Thou that art now the world’s fresh ornament
And only herald to the gaudy spring
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak’st waste in niggarding.
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii
şi-al primăverii crainic de nădejde
ţi-ngropi în muguri florile iubirii
şi eşti calicul care risipeşte.
Pity the world, or else this glutton be:
To eat the world’s due, by the grave and thee.
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii şi cu gura ta…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

02 iun.

„The Gardener XVI” de Rabindranath Tagore

Hands cling to hands and eyes linger on eyes:
thus begins the record of our hearts.
It is the moonlit night of March;
the sweet smell of henna is in the air;
my flute lies on the earth neglected and your garland of flowers is unfinished.
This love between you and me is simple as a song.
Mâinile noastre se înlănţuiesc, ochii noştri se caută.
Aşa începe istoria inimilor noastre.
E o noapte de martie luminată de lună.
Un parfum suav pluteşte în aer.
Flautul meu zace părăsit pe pământ, iar ghirlanda ta de flori a rămas neterminată.
Această iubire dintre tine şi mine este simplă ca un cântec.
Your veil of the saffron colour makes my eyes drunk.
The jasmine wreath that you wove me thrills to my heart like praise.
It is a game of giving and withholding, revealing and screening again;
some smiles and some little shyness, and some sweet useless struggles.
This love between you and me is simple as a song.
Vălul tău de culoarea şofranului
îmi îmbată ochii.
Coroana de iasomie pe care mi-o împleteşti îmi bucură inima ca o laudă
E un joc de daruri şi refuzuri,
de doruri şi taine;
de zâmbete şi sfiiciuni,
de dulci lupte de prisos!
Această dragoste dintre mine şi tine este simplă ca un cântec.
No mystery beyond the present;
no striving for the impossible;
no shadow behind the charm;
no groping in the depth of the dark.
This love between you and me is simple as a song.
Nici o taină dincolo de clipa de faţă.
Nici o năzuinţă către imposibil.
Pură încântare.
Nici o dibuire în adâncurile întunericului.
Această iubire dintre mine şi tine este simplă ca un cântec.
We do not stray out of all words into the ever silent;
we do not raise our hands to the void for things beyond hope.
It is enough what we give and we get.
We have not crushed the joy to the utmost to wring from it the wine of pain.
This love between you and me is simple as a song.
Să nu ne rătăcim, dincolo de cuvinte, în liniştea veşnică.
Să nu întindem mâinile către neantul nădejdilor peste putinţă.
Ne este de ajuns că dăruim şi primim.
Nu am zdrobit strugurii bucuriei până la a stoarce din ei vinul durerii.
Această iubire dintre mine şi tine este simplă ca un cântec.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

17 mai

a subestima

Verbul a subestima înseamnă, în general, a atribui unei fiinţe, unui lucru sau unei împrejurări, o importanţă sau o valoare mai mică decât cea reală. Se stabileşte, astfel, sinonimie cu a subaprecia şi a subevalua, poate cu a minimaliza, a bagateliza, chiar cu a deprecia.

Mie mi se pare că termenul acesta are drept necesitate primară conştientizarea unei erori de evaluare pentru a-şi împlini sensurile. Există o problemă de sincronizare între momentul în care se foloseşte („am subestimat un pericol”) şi momentul la care se referă (ameninţarea propriu-zisă), căci înţelegerea erorii nu se face decât (mult) după ce subestimarea se produce, poate inconştient.

Continuare »

28 apr.

„Sonet C” de William Shakespeare

Where art thou, muse, that thou forget’st so long
To speak of that which gives thee all thy might?
Spend’st thou thy fury on some worthless song,
Dark’ning thy power to lend base subjects light?
Unde eşti, muză? Ai uitat pesemne
să-l cânţi pe cel ce-ţi dăruieşte vlaga,
te-nverşunezi în cântece nedemne,
măruntelor chemări le dai întreaga
Return, forgetful muse, and straight redeem
In gentle numbers time so idly spent;
Sing to the ear that doth thy lays esteem,
And gives thy pen both skill and argument.
ta patimă? Te reîntoarce dară
s-aduci în vers trândavul timp, trecutul
şi în auzul celui drag coboară
şi dăi condeiului, măiastru, scutul.
Rise, resty muse, my love’s sweet face survey
If time have any wrinkle graven there.
If any, be a satire to decay
And make time’s spoils despisèd everywhere.
O, te ridică, muză! Fruntea celui
mereu iubit o ară multe cute?
De e aşa, las muza cum i-e felu-i
ce timpul pângăreşte, să sărute…
Give my love fame faster than Time wastes life;
So, thou prevent’st his scythe and crooked knife.
Dă-i dragostei ce timpu-i ia, smintitul;
frângându-i-l, încovoiat, cuţitul!
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

07 apr.

„Sonet X” de William Shakespeare

For shame deny that thou bear’st love to any,
Who for thyself art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov’st is most evident;
De dragoste ruşine-i să n-asculţi
o, tu, ce-i eşti nesăbuinţei fiu,
ştiu, dacă vreai, poţi fi iubit de mulţi,
dar şi că nimeni nu ţi-e drag, mai ştiu.
For thou art so possessed with murd’rous hate,
That ‘gainst thyself thou stick’st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire.
Muncit de ură, inima-ţi încarci
cu patimă-potrivă-ţi şi ai vrea
al casei bun acoperiş să-l spargi
în loc să-ţi zidăreşti conac în ea.
O, change thy thought, that I may change my mind!
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove.
Gândul ţi-l schimbă, ca şi eu să-l schimb,
urii preferă-i al iubirii har,
fii precum eşti, iluminat de nimb,
baremi de tine-ndură-te măcar…
Make thee another self for love of me,
That beauty still may live in thine or thee.
Alt eu să-ţi faci, iubindu-mă pe mine
şi frumuseţi te-or locui, depline.
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

08 mart.

a înfrumuseţa

Pentru azi am ales o minunăţie de verb: a înfrumuseţa. Înseamnă, pornind de la cea mai simplă accepţie, a face mai frumos, a împodobi ori a orna, stabilind sinonimie cu un încântător regionalism – a înfrumoşa, dar şi cu a idealiza, în dimensiune figurată.

M-am oprit asupra lui pentru că azi e o zi specială a femeilor, iar ele cu verbe de felul ăstuia se ocupă. Fie că sunt mame, fiice, surori, soţii, prietene ori iubite, femeile ştiu să se facă frumoase şi să înfrumuseţeze totul când vor. Departe de mine gândul proslăvirii şi idealizării grupului acestuia – din care eu însămi fac parte, şi căruia îi cunosc bine şi defectele. Însă, indiferent cum alegem s-o folosim, feminitatea este un miracol pentru care eu voi fi mereu recunoscătoare, cu toate relele ce sunt neîndoielnic legate fiinţei mele. Iar frumuseţea stării mele de graţie o simt eu, mai presus de toate, primăvara.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro