28 apr.
„Sonet C” de William Shakespeare
| Where art thou, muse, that thou forget’st so long To speak of that which gives thee all thy might? Spend’st thou thy fury on some worthless song, Dark’ning thy power to lend base subjects light? |
Unde eşti, muză? Ai uitat pesemne să-l cânţi pe cel ce-ţi dăruieşte vlaga, te-nverşunezi în cântece nedemne, măruntelor chemări le dai întreaga |
| Return, forgetful muse, and straight redeem In gentle numbers time so idly spent; Sing to the ear that doth thy lays esteem, And gives thy pen both skill and argument. |
ta patimă? Te reîntoarce dară s-aduci în vers trândavul timp, trecutul şi în auzul celui drag coboară şi dăi condeiului, măiastru, scutul. |
| Rise, resty muse, my love’s sweet face survey If time have any wrinkle graven there. If any, be a satire to decay And make time’s spoils despisèd everywhere. |
O, te ridică, muză! Fruntea celui mereu iubit o ară multe cute? De e aşa, las muza cum i-e felu-i ce timpul pângăreşte, să sărute… |
| Give my love fame faster than Time wastes life; So, thou prevent’st his scythe and crooked knife. |
Dă-i dragostei ce timpu-i ia, smintitul; frângându-i-l, încovoiat, cuţitul! |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |