Ştiinţa e mare lucru în ziua de azi. De fapt, a fost în toată vremea, însă în timpurile noastre, mai mult ca oricând, informaţia înseamnă putere. Puterea să faci bine cu cele ce ştii, puterea să faci rău cu cele ce cunoşti despre oameni. Între ele, puterea ta de a alege.

Primul lucru pe care l-am observat citind articolul de dicţionar al verbului a şti a fost folosirea frecventă, în explicaţie, a familiei lexicale a lui a cunoaşte: a avea cunoştinţă (de…), a fi informat (în legătură cu…). Lucrurile care pot fi ştiute sunt din domenii diverse, teoretice sau practice, despre oameni străini sau despre noi înşine. În relaţiile cu oamenii, a-i cunoaşte poate să aibă ca urmare prietenia cu ei, sau obligaţia de a lua act de existenţa lor, adică imposibilitatea de a-i ignora, sau teama de ei, recunoaşterea lor de drept. Însă cele care m-au intrigat cel mai mult au fost cuvintele şi expresiile în compoziţia cărora intră verbul a şti.

Continuare »

Verbul a se întoarce are, în limba română, foarte multe accepţii. Cea mai cunoscută şi mai des întâlnită este aceea de a se înapoia sau a reveni cu un sinonim regional, foarte frumos, a se înturna. Ideea presupune existenţa unui punct de plecare, faţă de care iniţial trebuie să te depărtezi; altfel, folosirea lui a se întoarce nu-şi are rostul, pentru că nu te poţi întoarce fără să fi plecat. DEX-ul mai aduce o explicaţie a acestei acţiuni, care mi se pare însă mai vagă: a se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcţia iniţială; „radical” nu spune prea multe şi nu include ideea de revenire asupra punctului de plecare.

Continuare »

! a se borşí trece în categoria verbelor reflexive, păstrându-şi aceleaşi forme vechi, la care se adaugă pronumele reflexive: indicativ prezent el se borşéşte, imperfect el se borşeá şi conjunctiv prezent el/ei să se borşeáscă; termenul se referă la alimente care se alterează, înăcrindu-se

* boschetár este un substantiv masculin din registrul familiar, cu pluralul boschetári, ce denumeşte o persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri, vagabond; cuvântul are şi nuanţă peiorativă, referindu-se la o persoană cu apucături dubioase… Nu se precizează după ale cui standarde…

! boss / bos primeşte drept de folosire pentru ambele forme, atât cea etimologic originală, cât şi cea „naturalizată”; substantivul masculin este articulat bossul/bosul, dar are o singură formă de plural – boşi

* bóssa-nóva, substantiv feminin ce numeşte un ritm al cărui nume vine din portugheză, se dansează şi la noi cu aceeaşi formă, dar are genitiv-dativul bóssa-nóvei, cu pluralul bóssa-nóve

! bóston (vals, joc de cărţi) primeşte – definitiv – accent pe prima silabă şi plural (cuminte) format după regula neutrelor – bóstonuri. DOOM-ul acceptă în continuare, ca pe un al doilea cuvânt, şi pe boston (presă tipografică), cel care, deşi tot neutru, nu are formă de plural. Drept mulţumire pentru atâtea substantive comune, propriul *Bóston (nume de loc) primeşte şi el loc de cinste între noile intrări ale normei.

! bóbsleigh este un anglicism pe care DOOM2 îl introduce în rândul substantivelor neutre, articulat bóbsleigh-ul. Deşi termenul exista şi anterior, scris însă bóbslei-bóbsleiul, grafia recomandată astăzi este cea etimologică, dar pentru varianta fonetică eigh se pronunţă ei. Atunci când cuvântul se referă la săniile cu ajutorul cărora se practică acest sport, pluralul este bóbsleigh-uri.

! a bocăní îşi îmbogăţeşte formele; astfel, la indicativ prezent se poate folosi eu bocănésc/bócăn, iar la conjunctivul prezent el să bocăneáscă/să bócăne

! bócnă era considerat anterior substantiv feminin; DOOM2 îl menţionează ca adverb şi indică folosirea numai în expresii familiare

* bódy este un substantiv neutru articulat bódy-ul, cu pluralul bódy-uri; nu se precizează nimic despre pronunţie. Venit din engleză, cuvântul aduce după sine câteva compuse, precum *bódy building [building pron. bílding] – substantiv neutru şi *bódyguard/bodigárd – pentru care se recomandă pronunţia bódigard/bádigard -, substantiv masculin cu pluralul bódyguarzi/ bodigárzi

* Boéma este substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul Boémei, despre care dicţionarul precizează faptul că este un titlu, făcând referire, prin urmare, la celebra operă a lui Giacomo Puccini

Verbul a zăcea se referă în egală măsură la o poziţie a corpului fizic, dar şi la o stare mentală care presupune lipsa de ocupaţie sau oboseala; în această accepţie, stabileşte sinonimie cu „a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ” sau cu „a fi doborât”. Pe de altă parte, termenul poate face referire o boală grea, mai mult decât atât, chiar la moartea fizică a unei persoane, la aşezarea într-un mormânt. În oricare dintre aceste situaţii, verbul acesta denumeşte o suferinţă extremă, care pare să ceară repaos absolut, chiar pe cel definitiv. Se asociază, referindu-se şi la sentimente, calităţi, idei sau defecte, cu ascunderea sau cu latenţa, ori cu părăsirea – dacă e vorba de inanimate, mai ales. Dicţionarele precizează minunate sinonime regionale precum a boli, a piroti, a gogi, a zălezi, a târomi, sau nepreţuitele a tânji şi a lâncezi.

Continuare »

În fiecare an, Lake Superior State University din Michigan realizează o listă a cuvintelor şi expresiilor care au devenit agasante prin folosire greşită, excesivă sau fără rost. Ajunsă la a 34-a ediţie, lista pentru 2008 cuprinde o serie de 15 termeni, selectaţi din 5000 de nominalizări.

Continuare »