Centrul de Pregătire Profesională în Cultură organizează începând cu 15 martie 2010 cursuri de limba engleză nivel începător, mediu şi avansat (conform scalei europene de referinţă) acreditate de MMFPS şi MECTS.

Cursurile se adresează tuturor persoanelor care doresc să dobândească sau să îşi perfecţioneze cunoştinţele de limba engleză.

Continuare »

„Dicţionarul explicativ al limbii române şi enciclopedic de nume proprii”, o lucrare necesară publicului larg, conţine corpusul uzual al limbii române contemporane, înregistrând atât cuvintele vechi, moştenite, cât şi pe cele împrumutate în diverse etape de evoluţie a limbii noastre din idiomurile cu care limba română a intrat în contact, precum şi numeroase formaţii create în interiorul limbii române. Definiţiile, clare şi concentrate din punct de vedere semantic, sunt însoţite uneori de sinonime ale cuvintelor-titlu şi de indicaţii asupra ariei de răspândire, la unele cuvinte polisemantice şi la sensuri mai dificile inserându-se şi exemple edificatoare.

Continuare »

Explicaţii şi exerciţii pentru folosirea corectă a verbului „think”

* a butona este un verb care apare ca noutate in DOOM2. Termenul are indicativul prezent el butonează şi are un sens mai vechi – dar care n-a reuşit să-l impună, se pare – „a (se) încheia (cu) butoni”, şi o accepţie curentă: „a apăsa butoanele unui computer”. Mie mi se pare că prin utilizarea mai frecventă a lui a tasta, „butonatul” a devenit un cuvânt folosit în registrul ironic; dar se poate să fie o simplă impresie.

! buzău îşi schimbă valoarea gramaticală, trecând de la adjective la adverbe; dicţionarul precizează rara lui folosire, restrânsă doar la expresia „a sta buzău”, sinonimă cu „a sta bosumflat, îmbufnat”. Din aceeaşi familie, îl primim pe !buzoi, formă de singular ce este pentru prima dată precizată, anterior apărând doar pluralul – buzoaie, care este în continuare validat.

* Buzău intră in categoria substantivelor proprii nou incluse în normă

* bypass este un anglicism pronunţat báĭpas, acceptat la noi ca substantiv neutru, cu pluralul bypassuri. Termenul are cel puţin trei accepţii curente, toate pornind de la ideea dublării unei rute, pentru evitarea unui blocaj: „conductă care dublează o altă conductă principală” sau „deviere rutieră în caz de înfundare a unui drum” sau „operaţie, în caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulaţiei sangvine”.

*byte are aceeaşi provenienţă şi se pronunţă baĭt; substantivul masculin are pluralul byţi şi denumeşte un „ansamblu de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie” (în informatică).

Verbul a istovi s-a născut, poate, din nevoia omului de a-şi pune în vorbe oboseala care îl ajunge, atunci când viaţa pare să fie mai mult decât poate el să ducă, pentru că acest cuvânt apare din atât de frumos sunătorul istov. Dintr-un anumit punct de vedere, sensurile cuvântului acoperă o oarecare lipsă de măsură a stării de oboseală, pentru care, din câte ştiu eu, nu există vreun instrument de măsurare, aşa că omul pune uneori în vorbe ce nu poate să materializeze altfel. Verbul marchează, prin urmare, o stare dată de oboseala peste măsură, de sleirea de puteri din cauza eforturilor depuse sau a consumului nervos, de epuizare, extenuare, de pierdere a forţei şi energiei, ajungând într-o stare de slăbiciune totală. Stabileşte corespondente – printr-o parţială extindere de sens – cu a sfârşi, a termina, a epuiza, a isprăvi, a încheia. Am găsit indicate în dicţionar o serie de cuvinte cu aproximativ acelaşi sens, pe care însă nu le cunoşteam prea bine, precum a deşela, a speti, a dăula, a deznoda (un cal). Însă aspectul care mi-a atras atenţia se referă la folosirea acestui verb pentru a marca terminarea bunurilor materiale, consumarea acestora până la epuizare. Şi atunci s-a născut în mine întrebarea: dacă viaţa e asemenea oricăror „consumabile” pe care le folosim nepăsători?

Continuare »

Verbul a aniversa este unul care ridică o problemă interesantă, din punctul de vedere al contextului în care trebuie folosit. Termenul face referire la capacitatea oamenilor de a-şi aminti evenimente importante din viaţa lor, fie că ţin de dimensiunea personală, fie că vizează apartenenţa lor la un grup etnic sau social. Ceea ce se pierde deseori din vedere (iar mass-media abundă de astfel de erori) este faptul că evenimentele pe care le aniversăm nu pot fi decât fericite, generatoare de bucurie. Pentru celelalte, există verbul a comemora, care implică acelaşi proces de rememorare, însă în dimensiunea lui solemnă, oficială, de elogiere. Faptul este evident dacă urmărim cu atenţie explicaţia din DEX, care spune că a aniversa înseamnă „a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment”. Nu se precizează explicit că evenimentul la care se face referire este unul fericit, însă folosirea verbului a sărbători obligă la această concluzie.

Continuare »