Rezultate

18 mart.

„Sonet LXXXVI” de William Shakespeare

Was it the proud full sail of his great verse
Bound for the prize of all-too-precious you
That did my ripe thoughts in my brain inhearse,
Making their tomb the womb wherein they grew?
Semeţ întinde vela poeziei
cel ce de preţul tău este legat,
cum gândului închis în creier fie-i
mormânt, matricea care l-a-nălţat.
Was it his spirit, by spirits taught to write
Above a mortal pitch, that struck me dead?
No, neither he nor his compeers by night
Giving him aid my verse astonished
Ce spirite pe creste i-au dus firea
încât lovit de moarte-n faţă-i sunt?
Nici el, nici fraţii lui de nicăierea
n-or să-mi uimească versul care-l cânt.
He nor that affable familiar ghost
Which nightly gulls him with intelligence,
As victors, of my silence cannot boast;
I was no sick of any fear from thence.
Nici el, nici nobilele lui vedenii
care-i înşeală ochii-n asfinţit
n-or să-mi învingă linişti şi muţenii,
nicicând de teama lor n-am suferit.
But when your countenance filled up his line,
Then lacked I matter; that enfeebled mine.
Când versu-i umpli lui, cu inspirare,
al meu rămâne fără de suflare.
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

09 feb.

a zăcea

Verbul a zăcea se referă în egală măsură la o poziţie a corpului fizic, dar şi la o stare mentală care presupune lipsa de ocupaţie sau oboseala; în această accepţie, stabileşte sinonimie cu „a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ” sau cu „a fi doborât”. Pe de altă parte, termenul poate face referire o boală grea, mai mult decât atât, chiar la moartea fizică a unei persoane, la aşezarea într-un mormânt. În oricare dintre aceste situaţii, verbul acesta denumeşte o suferinţă extremă, care pare să ceară repaos absolut, chiar pe cel definitiv. Se asociază, referindu-se şi la sentimente, calităţi, idei sau defecte, cu ascunderea sau cu latenţa, ori cu părăsirea – dacă e vorba de inanimate, mai ales. Dicţionarele precizează minunate sinonime regionale precum a boli, a piroti, a gogi, a zălezi, a târomi, sau nepreţuitele a tânji şi a lâncezi.

Continuare »

03 dec.

„Basorelief cu eroi” de Nichita Stănescu

Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna.
The young soldiers have taken their seats in the window,
exactly as found, shot in their foreheads –
to be seen, they were seated in the shop window,
true to their ultimate gestures,
profiles, arms, knees, their ultimate gestures,
as when they were shot, unawares, in their foreheads
or between their shoulder blades with that flame
finer than a child’s finger pointing to the moon.


Continuare »

29 oct.

„Rugăciunea unui dac” de Mihai Eminescu

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
When death did not exist, nor yet eternity,
Before the seed of life had first set living free,
When yesterday was nothing, and time had not begun,
And one included all things, and all was less than one,
When sun and moon and sky, the stars, the spinning earth
Were still part of the things that had not come to birth,
And You quite lonely stood… I ask myself with awe,
Who is this mighty God we bow ourselves before.


Continuare »

26 aug.

„Decebal către popor” de George Coşbuc

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
This life is a lost boon if you
Don’t live it as you wanted to!
Much would a warlike, ruthless foe
Enslave us all! Our birth, we know,
Was woe enough; would you get through
Another dreadful woe?


Continuare »

06 aug.

B.C., A.D.

B.C.” şi „A.D.” sunt abrevieri scrise după ani, când este necesar. „B.C.” este abreviere de la „before Christ” („înainte de Hristos”). Încercând să deducă, unele persoane cred că „A.D.” vine de la „after death” („după moarte”), ceea ce este o greşeală. Data de naştere a lui Hristos nu este cunoscută cu exactitate, dar intenţia a fost ca numerotarea anilor să fie făcută relativ la apariţia acestuia, nu la moarte. De fapt, „A.D.” este abrevierea expresiei latineşti „anno domini” („anul Domnului”).

O alternativă fără referiri religioase constă în a folosi „B.C.E.”, abreviere de la „before the Common Era” („înaintea erei noastre”), respectiv „C.E.”, de la „the Common Era” („era noastră”).

© 2024 blog.ro-en.ro