Rezultate

27 aug.

a (se) acomoda

Verbul a (se) acomoda este un neologism, ajuns la noi pe filieră franceză – accommoder, din latinescul accommodare, și înseamnă (atunci când are în vedere oameni, persoane) „a se deprinde cu noi condiții (de viață, de muncă etc.)”, sinonim cu a se adapta, a se obișnui. Adaptatea la o nouă situație, ce nu poate fi modificată, poate să necesite un efort de voință în acceptarea condițiilor, sinonimele fiind, în acest caz, a se împăca, a se învoi, a se potrivi.

De fapt, semnificația aceasta este una figurată, căci, în sensul propriu, atunci când este reflexiv și urmat de determinări introduse prin prepoziția cu sau la, verbul presupune și „a suferi unele modificări în sensul adaptării la noi condiții fiziologice și de mediu; a se obișnui cu climatul nou”, un posibil echivalent fiind a (se) aclimatiza. În funcție de context, alte sinonime sunt a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța ori regionalul a (se) hârsi.

Continuare »

22 aug.

„Kangaroo” de D. H. Lawrence

Delicate mother Kangaroo
Sitting up there rabbit-wise, but huge, plump-weighted,
And lifting her beautiful slender face, oh! so much more
gently and finely lined than a rabbit’s, or than a hare’s,
Lifting her face to nibble at a round white peppermint drop
which she loves, sensitive mother Kangaroo.
Gingașa mamă cangur,
Șezând ca iepuroaica, dar enormă, verticală,
Și ridicându-și botul zvelt cu grație mai multă
Ca iepurii de casă sau de câmp
Spre-a roade-o acadea ce-i place, simțitoarea mamă cangur.
Her sensitive, long, pure-bred face.
Her full antipodal eyes, so dark,
So big and quiet and remote, having watched so many
empty dawns in silent Australia.
Un chip prelung, sensibil și pur-sânge.
Ochi mari, antipodali și negri,
Tăcuți și-ndepărtați fiindcă au vegheat
Atâția zori pustii în Australia tăcută.
Her little loose hands, and drooping Victorian shoulders.
And then her great weight below the waist, her vast pale belly,
With a thin young yellow little paw hanging out, and
straggle of a long thin ear, like ribbon,
Like a funny trimming to the middle of her belly, thin
little dangle of an immature paw, and one thin ear.
Cu mâinile ei mici și strâmbe,
Cu umerii căzuți în stil victorian.
Apoi povara de sub mijloc, pântecul enorm cu-acea
Lăbuță galbenă ieșită în afară,
Urechi subțiri și lungi ca niște panglici,
Hazlii podoabe pentru pântec,
Ureche-ciucure și labă-franj.
Her belly, her big haunches
And, in addition, the great muscular python-stretch of her tail.
Un pântec mare, coapse mari
Și-o coadă mare, mușchiuloasă, de piton.
There, she shan’t have any more peppermint drops.
So she wistfully, sensitively sniffs the air, and then turns,
goes off in slow sad leaps
On the long flat skis of her legs,
Steered and propelled by that steel-strong snake of a tail.
I-ajung atâtea acadele mentolate.
Miroase pofticios, adulmecă, se-ntoarce
Și pleacă-n salturi triste și încete
Peste schiurile lungi și plate,
Și coada ei șerpească de oțel
O-mpinge și-o cârmește.
Stops again, half turns, inquisitive to look back.
While something stirs quickly in her belly, and a lean little
face comes out, as from a window,
Peaked and a bit dismayed,
Only to disappear again quickly away from the sight of the
world, to snuggle down in the warmth,
Leaving the trail of a different paw hanging out.
Stă iar, privește curioasă îndărăt.
Iar între timp ceva zvâcnește-n pântecele ei.
Ca dintr-un geam răsare-un chip firav,
Cam ofilit, cam speriat,
Apoi de lume se ascunde, grabnic, în culcuș,
Lăsând afară-un capăt de lăbuță.
Still she watches with eternal, cocked wistfulness!
How full her eyes are, like the full, fathomless, shining
eyes of an Australian black-boy
Who has been lost so many centuries on the margins of existence!
She watches with insatiable wistfulness.
Untold centuries of watching for something to come,
For a new signal from life, in that silent lost land of the South.
Ea stă mereu de veghe, cu ciulită grijă!
I-s ochii larg deschiși, ca ochii lucitori și fără fund
Ai oacheșului băiețaș australian,
Pierdut de-atâtea veacuri la fruntariile vieții!
În emisfera boreală, viața
Dă iama prin văzduh sau lunecă sub vânt
Where nothing bites but insects and snakes and the sun, small life.
Where no bull roared, no cow ever lowed, no stag cried,
no leopard screeched, no lion coughed, no dog barked,
But all was silent save for parrots occasionally, in the haunted blue bush.
Ca mânjii nestruniți, sau cerbii pe ponor, sau iepurii cu coada retezată;
Altfel, șarjează orizontul pe orizontală
Ca taurii, bizonii sau mistreții.
Doar șoarecii, sobolii, șobolanii, castorii și urșii
Se sprijin de buricul globului cu burta
Sau broaștele, sărind, vor centru-i să-l găsească.
Wistfully watching, with wonderful liquid eyes.
And all her weight, all her blood, dropping sackwise down
towards the earth’s centre,
And the live little-one taking in its paw at the door of her belly.
Dar când femela cangur, galbenă, antipodală,
Stă-n capul oaselor, cine-o clintește?
E ca un strop de plumb care-a atins pământul.
Căderea unui picur,
Chemarea către-n jos.
Mai densă decât broaștele cu sânge rece.
D. H. Lawrence traducere de Leon Levițchi

06 aug.

a verbaliza

Termenul a verbaliza este un neologism venit din limba franceză (verbaliser) și înseamnă „a exprima în cuvinte o idee, o experiență”. O altă accepție a cuvântului se referă la „a da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal”, un echivalent al italienescului verbalizzare.

Dicționarele de neologisme notează două sensuri. Primul este „a face (încheia) un proces-verbal”, iar pentru mine a reprezentat o surpriză reală, pentru că nu am făcut niciodată legătura între cei doi termeni. Cel de-al doilea sens este însă mult mai cunoscut și mai des folosit: „a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat”.

Continuare »

25 iul.

„Roadways” de John Masefield

One road leads to London,
One road leads to Wales,
My road leads me seawards
To the white dipping sails.
Un drum duce la Londra,
Spre Wales un altul duce;
Al meu spre mări cu albe
Catarguri face cruce.
One road leads to the river,
And it goes singing slow;
My road leads to shipping,
Where the bronzed sailors go.
Un drum duce spre fluviul
Cu molcomul său cânt,
Al meu spre dana unde-s
Matrozi bătuți de vânt.
Leads me, lures me, calls me
To salt green tossing sea;
A road without earth’s road-dust
Is the right road for me.
Mă poartă el, mă cheamă
Spre marea verde, vie;
Al meu e numai drumul
Ce pulberea n-o știe.
A wet road heaving, shining,
And wild with seagull’s cries,
A mad salt sea-wind blowing
The salt spray in my eyes.
Ud, unduios, sălbatic,
Cu pescăruși ce țipă,
Cu vântul care muge
Și spumele-nfiripă,
My road calls me, lures me
West, east, south, and north;
Most roads lead men homewards,
My road leads me forth.
El cheamă și mă-ndeamnă
Spre vest, est, nord și sud;
Nu duce către casă,
Ci-aiure, drumul ud.
To add more miles to the tally
Of grey miles left behind,
In quest of that one beauty
God put me here to find.
Mi-e dat să-nscriu noi mile
Pe vechi răbojul meu,
Să caut frumusețea
Și s-o găsesc mereu.
John Masefield traducere de Tudor Dorin

24 iul.

money, moneys, monies

După cum am învățat la școală, substantivul „money” nu are formă de plural și că se folosește întotdeauna la singular.

Astfel, o propoziție precum „Banii sunt pe masă„, în engleză se traduce prin The money is on the table.

Totuși, dacă vrei să te referi la sume de bani („sums of money”), trebuie să folosești forma de plural: „moneys” (sau „monies„). În consecinţă, şi verbul corespunzător va avea formă de plural: „The moneys of this fund are to be paid through my account.”

18 iul.

„Oxford Canal” de James Elroy Flecker

When you have wearied of the valiant spires of this County Town,
Of its wide white streets and glistening museums, and black monastic walls,
Of its red motors and lumbering trains, and self-sufficient people,
I will take you walking with me to a place you have not seen —
Half town and half country—the land of the Canal.
It is dearer to me than the antique town: I love it more than the rounded hills:
Straightest, sublimest of rivers is the long Canal.
I have observed great storms and trembled: I have wept for fear of the dark.
But nothing makes me so afraid as the clear water of this idle canal on a summer’s noon.
Do you see the great telegraph poles down in the water, how every wire is distinct?
If a body fell into the canal it would rest entangled in those wires for ever, between earth and air.
For the water is as deep as the stars are high.
One day I was thinking how if a man fell from that lofty pole
He would rush through the water toward me till his image was scattered by his splash,
When suddenly a train rushed by: the brazen dome of the engine flashed:
the long white carriages roared;
The sun veiled himself for a moment, and the signals loomed in fog;
A savage woman screamed at me from a barge: little children began to cry;
The untidy landscape rose to life: a sawmill started;
A cart rattled down to the wharf, and workmen clanged over the iron footbridge;
A beautiful old man nodded from the first story window of a square red house,
And a pretty girl came out to hang up clothes in a small delightful garden.
O strange motion in the suburb of a county town: slow regular movement of the dance of death!
Men and not phantoms are these that move in light.
Forgotten they live, and forgotten die.
Când ți se va urî de turlele acestui târg,
De albele-i străzi largi, scânteietoarele-i muzee și monasticele ziduri negre,
De-automobile stacojii, tramvaie-mpiedicate și figuri încrezătoare-n sine,
Să mergem într-un loc pe care nu-l cunoști,
Nici sat și nici oraș – Canalul.
Mi-e mult mai drag ca vechiul burg; mai drag ca dealurile dimprejur;
Canalul, cel mai drept și falnic dintre râuri.
Am cunoscut furtuni și-am tremurat; am plâns, înspăimântat, în beznă;
Însă nimic nu mă-nfioară-atât ca apa clară
A liniștitului canal pe timp de vară la amiazi.
Vezi svelții stâlpi de telegraf și sârmele sub apă?
Căzând acolo, trupul ar rămâne spânzurat pe veci
De firele dintre pământ și aer.
Înalte-s stelele, iar apa e adâncă.
M-am întrebat ce-ar face-un om căzut în apă de pe-un stâlp.
Ar înota spre mine, dumicat de unde;
Un tren ar trece val-vârtej; ar fulgera locomotiva;
Vagoane albe, deșirate, ar scrâșni;
O clipă s-ar ascunde soarele, semnalele și-ar da de veste-n ceață;
Pe-un șlep m-ar huidui o disperată; copilașii ar zbiera;
S-ar dezmorți peisajul adormit; un joagăr ar porni;
O haraba ar hurui spre cheu, hamali s-ar clătina pe punți;
Un moș voinic ar da din cap de la fereastra primului etaj
Al unei case cubice și roșii,
Și-o fată ar ieși să-ntindă rufe într-o grădiniță.
Ciudat e freamătul din suburbia
Orașului provincial; ciudat e dansul morții, lin și regulat!
Sunt oameni, nu fantome, cei ce joacă-n reflector.
Trăiesc uitați și în uitare mor.
James Elroy Flecker traducere de Leon Levițchi

© 2024 blog.ro-en.ro