Rezultate

« Previous Entries
Next Entries »
10 mai

a ierta

Sensul verbului a ierta presupune scutirea cuiva de o pedeapsă, trecerea unei vini cu vederea, dispensarea cuiva de o obligaţie, eliberarea de o acuzaţie, şi alte câteva lucruri asemănătoare. În mai toate locurile unde se explică vorbe, a ierta este sinonim cu a scuza. Nu şi-n capul meu… Diferenţa – mi se pare mie fundamentală şi de netăgăduit – se referă la gravitatea greşelii. Este foarte interesantă etimologia, pentru că termenul vine din latinescul libertare, care înseamnă „a cruţa”, un cuvânt foarte serios, care are implicaţii semantice profunde ce se referă la salvarea celui în culpă. De aici provine, probabil, sensul pe care îl are cuvântul atunci când este utilizat în sfera bisericească, stabilind sinonimie cu a absolvi şi a dezlega – de păcate.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
2 comentarii - Comenteaza!     Recomanda!

17 mart.

„Sonet II” de William Shakespeare

When forty winters shall besiege thy brow
And dig deep trenches in thy beauty’s field,
Thy youth’s proud livery, so gazed on now,
Will be a tattered weed, of small worth held.		 De patruzeci de ierni când să te-apropii
şi şanţuri s-or săpa în fruntea-ţi blândă,
semeţul strai ce azi ne umple ochii
va fi o buruiană tremurândă…
Then being asked where all thy beauty lies,
Where all the treasure of thy lusty days,
To say within thine own deep-sunken eyes
Were an all-eating shame and thriftless praise.		 „Unde ţi-e harul, dacă îţi vor spune,
unde-i comoara zilelor de vlagă?”
să nu răspunzi că-n ochi. Deşertăciune
va fi cuvântul tău şi-or să-nţeleagă,
How much more praise deserved thy beauty’s use
If thou couldst answer „This fair child of mine
Shall sum my count and make my old excuse”,
Proving his beauty by succession thine.		 slăvindu-ţi frumuseţea, doar în clipa
când vei rosti: „Copilul meu se cade
s-adune şi prisosul şi risipa,
urcând, el va ierta pe-acel ce scade…”
This were to be new made when thou art old,
And see thy blood warm when thou feel’st it cold.		 Aceasta să te înnoieşti, se cheamă
cu sânge cald, când moartea-ţi cere vamă…
William Shakespeare traducere de Gheorghe Tomozei

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

27 ian.

„The Gardener VI” de Rabindranath Tagore

The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest.
They met when the time came, it was a decree of fate.
The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.”
The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the
cage.”
Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread
one’s wings?”
„Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.”		 Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.”
Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.”
„Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă.
„Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.”
The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.”
The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.”
The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.”
The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.”		 „Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.”
„Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.”
Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.”
Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.”
Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing.
Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other.
They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!”
The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.”
The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.”		 Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte.
Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!”
Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.”
„Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza!     Recomanda!

06 ian.

„The Gardener I” de Rabindranath Tagore

„Ah, poet, the evening draws near; your hair is turning grey.
Do you in your lonely musing hear the message of the hereafter?”
„It is evening, the poet said, and I am listening because some one may call from the village, late though it be.
I watch if young straying hearts meet together, and two pairs of
eager eyes beg for music to break their silence and speak for them.
Who is there to weave their passionate songs, if I sit on the shore of life and contemplate death and the beyond?
The early evening star disappears.
The glow of a funeral pyre slowly dies by the silent river.
Jackals cry in chorus from the courtyard of the deserted house in the light of the worn-out moon.
If some wanderer, leaving home, come here to watch the night and
with bowed head listen to the murmur of the darkness, who is there to whisper the secrets of life into his ears if I shutting my doors, should try to free myself from mortal bonds?
It is a trifle that my hair is turning grey.
I am ever as young or as old as the youngest and the oldest of this village.
Some have smiles, sweet and simple, and some a sly twinkle in their eyes.
Some have tears that well up in the daylight, and others tears that are hidden in the gloom.
They all have need for me, and I have no time to brood over the afterlife.
I am of an age with each, what matter if my hair turns grey?”		 Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul.
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie, veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge, flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân, asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţâşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în întuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

21 dec.

a îngheţa

Verbul a îngheţa se referă la solidificarea apei sau a corpurilor ce conţin acest lichid, la temperaturi mai joase de zero grade Celsius. Atunci când este vorba despre elemente ale naturii, se pot preface în gheaţă râurile şi lacurile (chiar malurile mărilor), solul, dar şi plantele şi animalele, ceea ce le determină, aproape fără excepţie, moartea, deoarece organismele vii nu se împacă deloc cu acest fenomen meteorologic. Atunci când este intenţionat, însă, procesul de îngheţare este unul benefic şi util; în gastronomie, termenul este folosit pentru a numi răcirea puternică a unui produs care, ţinut în congelator, îşi păstrează pentru mai mult timp proprietăţile.

În altă ordine de idei, ne-am obişnuit să folosim acest verb şi legat de corpul omenesc. Din punct de vedere concret, fizic, verbul se poate referi la pierderea sensibilităţii şi amorţirea din cauza frigului, chiar la degerarea unor părţi ale corpului. Explicaţia aceasta simplistă este însă foarte frumos completată cu o sumă de expresii metaforice, care trimit la pierderea capacităţii de a se mişca ori de a reacţiona – a–i îngheţa cuiva inima / sângele în vine, a îngheţa de groază / de emoţie, ori a-i îngheţa cuiva vorba pe buze. Pot exista cauze diverse, iar efectele au toate de-a face cu răcirea instantanee până în măduva oaselor, pe care fiecare dintre noi o experimentează, pus în faţa unor stimuli imprevizibili şi agresivi.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

18 nov.

„Gitanjali – I” de Rabindranath Tagore

Thou hast made me endless, such is thy pleasure. This frail vessel thou emptiest again and again, and fillest it ever with fresh life.
This little flute of a reed thou hast carried over hills and dales,
and hast breathed through it melodies eternally new.
At the immortal touch of thy hands my little heart loses its limits
in joy and gives birth to utterance ineffable.
Thy infinite gifts come to me only on these very small hands of
mine. Ages pass, and still thou pourest, and still there is room to fill.		 Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc.
Rabindranath Tagore traducere de George Popa

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro