18 nov.
„Gitanjali – I” de Rabindranath Tagore
| Thou hast made me endless, such is thy pleasure. This frail vessel thou emptiest again and again, and fillest it ever with fresh life. This little flute of a reed thou hast carried over hills and dales, and hast breathed through it melodies eternally new. At the immortal touch of thy hands my little heart loses its limits in joy and gives birth to utterance ineffable. Thy infinite gifts come to me only on these very small hands of mine. Ages pass, and still thou pourest, and still there is room to fill. |
Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale. Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută. Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare. La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit. Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri. Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc. |
| Rabindranath Tagore | traducere de George Popa |