27 ian.
„The Gardener VI” de Rabindranath Tagore
| The tame bird was in a cage, the free bird was in the forest. They met when the time came, it was a decree of fate. The free bird cries, „O my love, let us fly to wood.” The cage bird whispers, „Come hither, let us both live in the cage.” Says the free bird, „Among bars, where is there room to spread one’s wings?” „Alas,” cries the cage bird, „I should not know where to sit perched in the sky.” |
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure. Soarta a făcut să se întâlnească. Pasărea sălbatică strigă: „Vino, iubito, să zburăm în codru.” Pasărea îmblânzită murmură: „Vino aici, să trăim alături în colivie.” „Printre aceste gratii unde aş avea loc să-mi întind aripile?” spuse pasărea liberă. „Vai! strigă prizoniera. Nu ştiu unde m-aş putea aşeza pe bolta cerească.” |
| The free bird cries, „My darling, sing the songs of the woodlands.” The cage bird says, „Sit by my side, I’ll teach you the speech of the learned.” The forest bird cries, „No, ah no! songs can never be taught.” The cage bird says, „Alas for me, I know not the songs of the woodlands.” |
„Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii.” „Rămâi lângă mine! Te voi învăţa o muzică savantă.” Pasărea pădurii răspunse: „Nu, nu! Cântecele nu se pot învăţa niciodată.” Pasărea din colivie grăi: „Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii.” |
| Their love is intense with longing, but they never can fly wing to wing. Through the bars of the cage they look, and vain is their wish to know each other. They flutter their wings in yearning, and sing, „Come closer, my love!” The free bird cries, „It cannot be, I fear the closed doors of the cage.” The cage bird whispers, „Alas, my wings are powerless and dead.” |
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă. Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorinţa de a se cunoaşte. Ele bat din aripi şi cântă: „Vino mai aproape, dragostea mea!” Pasărea liberă strigă: „Nu pot, mi-e teamă de uşa închisă a coliviei tale.” „Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase şi moarte. |
| Rabindranath Tagore | traducere de George Popa |
Bravissimo!
27 ianuarie 2010 la 13:40