03 feb.
„Let Me Be to Thee as the Circling Bird” de Gerard Manley Hopkins
| Let me be to Thee as the circling bird, Or bat with tender and air-crisping wings That shapes in half-light his departing rings, From both of whom a changeless note is heard. I have found my music in a common word, Trying each pleasurable throat that sings And every praisèd sequence of sweet strings, And know infallibly which I preferred. |
Îngăduie-mi roată să-ţi dau, ca pasărea, întruna, ori ca liliacul molcom ce dăruie văzduhului un glas, să-ngâne, prin fâlfâiri înfiorate, în amurg, un bun-rămas – din mine-aceeaşi notă s-ar auzi – ce sunt mi-ar fi totuna. O vorbă simplă mi-a dăruit fiorul şi cununa, după ce-n toate izvoarele de melos, neostoit, am mas, făr-a le cădea în mreajă, când am făcut popas – iar astăzi ştiu exact de ce-i fără egal doar una. |
| The authentic cadence was discovered late Which ends those only strains that I approve, And other science all gone out of date And minor sweetness scarce made mention of: I have found the dominant of my range and state— Love, O my God, to call Thee Love and Love. |
Târziu descoperit-am cadenţa aceea preavie şi reală ce pune capăt singurei sforţări pe care-o socotesc de preţ, în vreme ce-alte ştiinţe în faţa mea s-au scuturat de fală şi foarte rar mai pomeneşte cineva mărunte frumuseţi. Mi-am revelat a gamei mele dominantă, emblema seniorială: Iubire, Doamne, repetând, doar Ţie îţi rămân de-a pururi cântăreţ. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |