01 mai
„As Kingfishers Catch Fire” de Gerard Manley Hopkins
| As kingfishers catch fire, dragonflies draw flame; As tumbled over rim in roundy wells Stones ring; like each tucked string tells, each hung bell’s Bow swung finds tongue to fling out broad its name; Each mortal thing does one thing and the same: Deals out that being indoors each one dwells; Selves — goes itself; myself it speaks and spells, Crying Whát I dó is me: for that I came. |
Aşa cum pescăruşii iau foc, tot astfel şi libelulele se-aprind şi cum, de pietre rostogolite peste ghizduri, sună fântâna cea rotundă, ciupite, strunele vorbesc, iar fiecare arcuită undă de clopot află-o limbă, să-şi zvârle numele făţiş, cu jind. Creaturile, cu unul şi acelaşi lucru ocupate fiind, despică de fapt unicitatea fiinţei ce-o adăpostesc profundă; cu un perpetuu eu însumi locvace, fascinant, oricare se confundă. El ţipă: Pentru-a mă făuri pe mine doar mă vezi viind. |
| I say móre: the just man justices; Keeps grace: thát keeps all his goings graces; Acts in God’s eye what in God’s eye he is — Chríst — for Christ plays in ten thousand places, Lovely in limbs, and lovely in eyes not his To the Father through the features of men’s faces. |
Dar eu spun altfel: cel drept iradiază un spirit justiţiar, păstrează harul şi astfel îl dăruie faptelor lui toate, devine în ochii lui Dumnezeu ceea ce este pentru El – chiar un Hristos, deoarece Hristos apare-n joacă în locuri depărtate, desăvârşit în fiinţă, desfătător pentru privire, dar nu a lui ci-a Tatălui, prin chipuri în eternă varietate. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |