01 mai

„As Kingfishers Catch Fire” de Gerard Manley Hopkins

As kingfishers catch fire, dragonflies draw flame;
As tumbled over rim in roundy wells
Stones ring; like each tucked string tells, each hung bell’s
Bow swung finds tongue to fling out broad its name;
Each mortal thing does one thing and the same:
Deals out that being indoors each one dwells;
Selves — goes itself; myself it speaks and spells,
Crying Whát I dó is me: for that I came.
Aşa cum pescăruşii iau foc, tot astfel şi libelulele se-aprind
şi cum, de pietre rostogolite peste ghizduri, sună fântâna cea rotundă,
ciupite, strunele vorbesc, iar fiecare arcuită undă
de clopot află-o limbă, să-şi zvârle numele făţiş, cu jind.
Creaturile, cu unul şi acelaşi lucru ocupate fiind,
despică de fapt unicitatea fiinţei ce-o adăpostesc profundă;
cu un perpetuu eu însumi locvace, fascinant, oricare se confundă.
El ţipă: Pentru-a mă făuri pe mine doar mă vezi viind.
I say móre: the just man justices;
Keeps grace: thát keeps all his goings graces;
Acts in God’s eye what in God’s eye he is —
Chríst — for Christ plays in ten thousand places,
Lovely in limbs, and lovely in eyes not his
To the Father through the features of men’s faces.
Dar eu spun altfel: cel drept iradiază un spirit justiţiar,
păstrează harul şi astfel îl dăruie faptelor lui toate,
devine în ochii lui Dumnezeu ceea ce este pentru El – chiar
un Hristos, deoarece Hristos apare-n joacă în locuri depărtate,
desăvârşit în fiinţă, desfătător pentru privire, dar
nu a lui ci-a Tatălui, prin chipuri în eternă varietate.
Gerard Manley Hopkins traducere de S.G. Dima

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro