| Out of the earth to rest or range Perpetual in perpetual change, The unknown passing through the strange. |
Din glie în colindă ori popas, Perpetuă schimbare, iute pas, Ocultul fără chip şi fără glas. |
| I measure every Grief I meet With narrow, probing, Eyes — I wonder if It weighs like Mine — Or has an Easier size. |
Măsor cu Ochi pătrunzător Orice Durere-mi iese în cale – Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea Ori mai uşoară pare. |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterdays you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. |
When one thing goes, another comes In this wide world by heaven borne; And when the sun is setting here ‘Tis somewhere else just breaking dawn. |
| Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. |
It seems somehow that other waves Are rolling down the same old stream, And somehow, tough the autumns change, ‘Tis but the same leaves fall it seem. |
| Naintea nopţii noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un visternic de vieţi. |
Before our night does ever ride The queen of mornings rosy skies; While even death is but a guess, Of life a notion, a surmise. |
| Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. |
Of every moment that goes by One fact each mortal creature knows; The universe is poised in time And whirling round for ever goes. |
| De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. |
Still, though this year will fly away And soon but to the bygone add, Within your soul you ever hold Each thing of worth you ever had. |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterday you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
A radiant and brilliant view, In many rapid glimpses caught, Of infinite, unending calm, Bathed in the rays of timeless thought. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
Verbul a alege mi s-a părut, la o primă lectură, foarte bogat în sensuri, cu utilizări extrem de diverse. Elementul fundamental pentru sensul termenului pare a fi factorul „preferinţă”, deşi am serioase dubii că alegem întotdeauna ceea ce ne place. Dar este evident că opţiunea pentru ceva sau pentru altceva se fundamentează pe un raţionament, pe o trecere în revistă a aspectelor pozitive şi negative. Vorbim, prin urmare, de „a prefera ceva sau pe cineva, a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane”, sau cel puţin „a considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau altceva)” ori „a deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi”. Unul dintre cele mai actuale sensuri se referă la gestul democratic de „a desemna pe cineva prin vot”, iar unul dintre cele mai practice trimite la „a (se) împărţi formând mai multe grupe” (sens care are ataşată şi expresia a alege cărare „a despărţi părul în două cu pieptenele”).
Continuare »
| A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. |
Once on a time, as poets sing High tales with fancy laden, Born of a very noble king There lived a wondrous maiden. |
| Unthrifty loveliness, why dost thou spend Upon thyself thy beauty’s legacy? Nature’s bequest gives nothing but doth lend, And being frank, she lends to those are free. |
De ce cu dulce risipire cheltui doar pentru tine-a frumuseţii rază? Nu face daruri Firea; din buchetu-i, ea împrumută celor ce-o urmează. |
| Then, beauteous niggard, why dost thou abuse The bounteous largess given thee to give? Profitless usurer, why dost thou use So great a sum of sums, yet canst not live? |
Atunci, zgârcit frumos, de ce-mi insultă privirea-ţi blândă bunele-mi strădanii? O, cămătare păgubos, prea multă avere-aduni când prea puţini ţi-s anii! |
| For having traffic with thyself alone, Thou of thyself thy sweet self dost deceive. Then how, when nature calls thee to be gone: What acceptable audit canst thou leave? |
Făcând negoţ numai cu tine însuţi îţi vei trăda, lăuntric-dulce eul iar moartea când va fi s-auză plânsu-ţi ce vei lăsa în urmă? Gândul, greul, |
| Thy unused beauty must be tombed with thee, Which used, lives th’ executor to be. |
Că, nemuncită, frumuseţea moare fără să-ţi fi ajuns moştenitoare. |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |
© 2024 blog.ro-en.ro