Chiar dacă este lucrarea cea mai completă pe plan mondial a unei limbi de circulaţie internaţională, Oxford English Dictionary (OED) e posibil să dispară pentru totdeauna de pe rafturile bibliotecilor, întrucât volumele tipărite nu mai sunt viabile comercial. Editorii se tem că următoarea ediţie nu va mai apărea niciodată în format tipărit din pricina mărimii sale considerabile, numai o versiune online fiind viabilă şi accesibilă celor dedicaţi studiului limbii engleze. În acest moment, se are în vedere doar latura academică, deoarece cea de-a treia ediţie a faimosului dicţionar, estimată să acopere 40 de volume, a depăşit cu 20 de ani orarul stabilit.

Michael Proffitt, editorul-şef al OED, a spus că această capodoperă mamut se confruntă cu întârzieri pentru că „informaţia supraîncărcată” de pe internet încetineşte ritmul culegătorilor. Echipa formată din 70 de filologi, printre care se află şi lexicografi, etimologişti şi experţi în pronunţie, lucrează la cea mai recentă ediţie, cunoscută sub numele de „OED3”.

Continuare »

Verbul a (se) grozăvi are un sens foarte bine cunoscut şi prezent în toate dicţionarele, care înseamnă, în registru familiar şi ironic, „a avea o impresie exagerat de bună despre propriile însuşiri (şi a face caz de ele)”. Probabil că mult mai des se utilizează expresia „a (o) face pe grozavul”, echivalentă cu „a-şi da aere”. Sinonimele cele mai folosite sunt a se lăuda şi a se îngâmfa.

Verbul este un derivat al adjectivului grozav care, pe lângă sensul înrudit cu cele discutate până aici („remarcabil, excepţional, extraordinar”), mai are o accepţie, negativă. Astfel, pornind de la o oarece înrudire cu substativul groază, termenul înseamnă, de exemplu, groaznic, îngrozitor. Interesant mi s-a părut însă faptul că această semnificaţie a verbului corespunzător nu apare explicată. Cele mai darnice sunt dicţionarele de sinonime, unde apare echivalenţa cu a deforma, a desfigura, a poci, a schimonosi, a sluţi, a strâmba, a urâţi.

Continuare »

Verbul a repara înseamnă, în primul rând, „a face propriu pentru folosire, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare, a îndrepta stricăciunile”. Sinonimele pentru acest sens sunt destul de numeroase, dar au o particularitate interesantă: semnificaţia fiecăruia are în vedere temeinicia actului de a repara sau, dimpotrivă, superficialitatea lui – a cârpi, a depana, a drege, a meşteri, a reface, a regla, a retuşa.

Sensul figurat al verbului se referă la „a modifica în bine”, având, de asemenea, o mulţime de sinonime: a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a înlocui, a rectifica. Oarecum înrudită este semnificaţia pe care o are termenul folosit în domeniul juridic, unde înseamnă „a acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă), adică a compensa, a despăgubi, a şterge (în sens moral).

Continuare »

Verbul a (se) iluziona vine din limba franceză (illusionner) şi înseamnă „a(-şi) face iluzii”. Dincolo de aparenta lui simplitate, seria sinonimică din care face parte este extrem de interesantă – a ademeni, a (se) amăgi, a (se) încânta, a (se) minţi, a momi, a (se) păcăli, a prosti, a purta, a trişa.

Acestea fiind spuse, dicţionarele sunt apoi tăcute, adăugând doar că verbul se foloseşte rar. Poate pentru că e mai nou, ori pentru că are atât de multe şi expresive cuvinte echivalente. Dar, în mod sigur, nu pentru că oamenii s-ar iluziona rar de tot… Dimpotrivă. Mi se pare uneori că, de fapt, singurele momente când putem funcţiona aşa cum trebuie sunt cele în care lumea pare conformă cu viziunea noastră despre ea.

Continuare »

Verbul a omagia face parte dintr-o categorie aparte a vorbelor: cele care, cel puţin în mintea şi închipuirea mea, au prestanţă. Nu sunt folosite în toată ziua, iar atunci când sunt necuviincios ori mincinos arătate la lume, îi scot ele singure la iveală pe caraghioşii care nu le cunosc rostul şi importanţa.

Are o singură semnificaţie fundamentală – „a aduce cuiva un omagiu, a exprima stima, respectul faţă de cineva” (este sinonim cu a glorifica) şi nu cred că îşi împlineşte menirea prin vorbe sforăitoare ori declaraţii afectate. Cred că adevărata sa esenţă rezidă în consideraţia profundă şi veritabilă pentru cel căruia omagiul îi este adus.

Continuare »

Verbul a (se) scădea vine, se pare, din latină şi are destul de multe sensuri. Primul dintre acestea este lămurit mai curând cu ajutorul sinonimiei, precizându-se echivalenţa cu termeni precum a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, atunci când vine vorba despre o cantitate, un indice, o valoare. Atunci când are nuanţă intranzitivă, se poate folosi şi despre intervale de timp – a se scurta.

Probabil cea mai comună utilizare este cea din domeniul matematicii, unde înseamnă „a efectua operaţia de scădere”. În afară de numere, se mai poate referi la bani (a reţine o parte din ei) şi la preţuri (a ieftini), la obiecte (a-şi micşora volumul), la mări şi râuri (a-şi coborî nivelul), la mâncăruri (a-şi pierde o parte din apă prin fierbere), la orice fel de procedee în desfăşurare (a slăbi în intensitate), la foc (a se potoli), la glas (a se coborî) ori la astre (a coborî spre apus). Şi mai sunt şi altele.

Continuare »