Verbul a repara înseamnă, în primul rând, „a face propriu pentru folosire, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare, a îndrepta stricăciunile”. Sinonimele pentru acest sens sunt destul de numeroase, dar au o particularitate interesantă: semnificaţia fiecăruia are în vedere temeinicia actului de a repara sau, dimpotrivă, superficialitatea lui – a cârpi, a depana, a drege, a meşteri, a reface, a regla, a retuşa.

Sensul figurat al verbului se referă la „a modifica în bine”, având, de asemenea, o mulţime de sinonime: a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a înlocui, a rectifica. Oarecum înrudită este semnificaţia pe care o are termenul folosit în domeniul juridic, unde înseamnă „a acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă), adică a compensa, a despăgubi, a şterge (în sens moral).

Acum câtva timp mi s-a stricat televizorul. Mare şi voluminos, greu şi cocoţat pe un braţ metalic într-un colţ al camerei, imposibil de urnit, incredibil că va mai putea fi reparat. Urmând îndemnul lui „întreabă publicul!”, m-am apucat de căutat pe net (trăiască!) şi, câteva telefoane mai târziu, făceam programare pentru o „reparaţie la domiciliu”. Sufletul meu plutea uşor, din nou plin de speranţă şi încredere.

Oamenii au venit, l-au des-cocoţat, l-au bibilit, l-au gâdilat: „ne pare rău, tubul!” Complet dezumflată că n-am reuşit să scap ieftin şi uşor din treaba asta, am căutat repede următoarea variantă ajutătoare: „sună un prieten!” De fapt, o prietenă. Care mi-a deschis ochii: n-avem net? Avem. Am căutat vreo două zile, am găsit vreo două modele, am trimis rapid un „fifty-fifty” la cumnatu’ şi, după două zile, primeam acasă micul ecran nou. Mare (diagonală 81)!

„Răspuns final?” Există – vă spun – o singură metodă de a repara televizorul: îţi iei altul!