Lingviştii au dezbătut multă vreme modelele lingvistice presctiptive şi descriptive. Un dicţionar descrie cuvinte pe care le folosim deja sau prescrie cum să le folosim?

Titlul neutru „Mx.”, care era folosit deja de în formulare guvernamentale şi de către băncile din Marea Britanie când Oxford English Dictionary (OED) s-a decis să-l adauge, e un exemplu perfect de model descriptiv. Dicţionarul a observat dorinţele comunităţii care militează pentru un apelativ politicos care nu obligă pe nimeni să aibă pereche.

Continuare »

Verbul a realiza înseamnă, în primul rând, „a aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real, a transforma în fapt”, stabilind sinonimie cu a înfăptui, a atinge un scop, de pildă. Se mai pot realiza planuri, idei, obligaţii etc. Unul dintre sensurile speciale are legătură cu lumea artistică, referindu-se, mai întâi, la a crea, a plăsmui – o operă de artă. Pe de altă parte, verbul are şi o utilizare reflexivă – „a se dezvolta pe deplin, a-şi pune în valoare capacitatea de creaţie”, sinonim cu a se împlini, a se desăvârşi (despre o persoană, mai ales despre un artist).

Într-un mod foarte interesant, sensul acesta ce are legătură cu desăvârşirea este aşezat în dicţionare înaintea celui material, pecuniar – pe care, totuşi, oamenii îl folosesc mai des… Se poate referi, deci, la „a încasa preţurile (la mărfurile vândute)” ori a obţine, a dobândi, a câştiga (ceva). Pentru toate aceste sensuri, sinonimele sunt extrem de numeroase; exceptându-le pe cele deja menţionate, avem şi a adeveri, a ajunge, a alcătui, a concretiza, a efectua, a executa, a făuri, a inventa, a isprăvi, a îndeplini, a (se) produce, a săvârşi, a turna.

Continuare »

Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.

În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.

Continuare »

Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).

Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.

Continuare »

Cuvântul „mullet” este folosit din secolul al XV-lea pentru a desemna un fel de peşte cu aripioare ţepoase, iar astăzi e folosit în continuare pentru a descrie un peşte al cărui cap este mare şi plat – muglid, familie din care cel mai cunoscut este chefalul.

Pe de altă parte, termenul denumeşte tunsoarea scurtă în partea de sus şi cu chică lungă în spate, care a avut o perioadă de popularitate în anii ’80, dar care a ajuns să fie ridiculizată.

Ceea ce nu mulţi oameni ştiu, este că denumirea acestei tunsori a fost scornită de cei de la The Beastie Boys. În cântecul „Mullet Head”, versurile descriu cum se face tunsoarea: „Number one on the side and don’t touch the back / Number six on the top and don’t cut it wack.”

Verbul a (se) îndatora are, conform dicţionarelor explicative, trei sensuri principale. Atunci când este tranzitiv, se poate referi la „a obliga, a impune ca o datorie, a sili pe baza unei obligaţii, a lega prin constrângere” – cele patru verbe utilizate pentru lămurirea sensurilor putând fi considerate, în acelaşi timp, şi sinonime.

Nuanţa reflexivă a verbului are în vedere acţiunile ce au ca urmare îndatorarea (de cele mai multe ori, din punct de vedere financiar): „a face datorii, a se încurca în datorii”, stabilind sinonimie cu a se împrumuta şi putându-se chiar referi la „a oferi drept garanţie, a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut”.

Pe de altă parte, termenul poate avea în vedere şi „a obliga (moral) pe cineva la recunoştinţă printr-un ajutor dat la nevoie, a face cuiva servicii”, fiind, astfel, sinonim cu a (se) angaja. Interesant este faptul că, atunci când cineva îţi face un serviciu, pare mult mai potrivită folosirea verbului a îndatora decât utilizarea substantivului datorie. E o diferenţă subtilă de nuanţă, dar notabilă, probabil din cauza contaminărilor substantivului dinspre sfera negativă.

Continuare »