Lingviştii au dezbătut multă vreme modelele lingvistice presctiptive şi descriptive. Un dicţionar descrie cuvinte pe care le folosim deja sau prescrie cum să le folosim?

Titlul neutru „Mx.”, care era folosit deja de în formulare guvernamentale şi de către băncile din Marea Britanie când Oxford English Dictionary (OED) s-a decis să-l adauge, e un exemplu perfect de model descriptiv. Dicţionarul a observat dorinţele comunităţii care militează pentru un apelativ politicos care nu obligă pe nimeni să aibă pereche.

Editorul asistent al OED, Jonathan Dent, a declarat publicaţiei The Sunday Times că “acesta este un exemplu despre modul în care limba engleză se adaptează cerinţelor oamenilor ce folosesc limbajul în moduri care li se potrivesc lor şi nu lăsând limbajul să le dicteze identitatea.”

Preferinţele pentru „pan-gen”, „bi-gen”, „a-gen” şi alţi adepţi ai comunităţii fără gen au dat naştere şi prefixelor pronume de gen neutru „ze”, „hir” şi „they”, ultimul fiind folosit acum frecvent de jurnalişti nu doar să descrie comunitatea fără gen, ci şi pe cea fără gen specific (adresându-se cititorilor fără să îşi asume genul partenerului lor romantic.)

„Ms.” a fost văzut drept revoluţionar când a devenit popular pentru prima dată în anii ’60, descurajând definirea femeilor prin statutul lor marital.

În istoriografia termenului „Ms.”, Ben Zimmer de la New York Times a descoperit prima utilizare a termenului într-o scrisoare către editorul ediţiei Sunday Republican of Springfield, Massachusetts, datată 10 noiembrie 1901. În scrisoare, anonimul a propus o alternativă la „Miss” şi „Mrs.” pentru femei.

„Ms.” s-a înrădăcinat în uzajul lingvistic când, în 1961, Sheila Michaels, activista pentru drepturile civile în vârstă de 22 de ani, l-a văzut într-o scrisoare a colegei sale de cameră şi a început cruciada în public pentru folosirea sa.

În vreme ce unii oameni identifică foarte serios termenul drept cisgender sau transgender şi vor prefera „Mr.” sau „Ms.”, iar alţii sunt înclinaţi să nu se identifice cu niciun fel de gen şi îmbrăţişează imediat termenii neutrii ca gen cum îşi fac apariţia, se consideră că un segment semnificativ nu au o opinie puternică despre identitatea lor de gen. Totuşi, termenii neutrii ca gen sunt văzuţi în continuare ca exclusivi pentru comunitatea care-i reprezintă. Abilitatea nonconformiştilor de gen de a folosit aceşti termeni este importantă pentru că nu au altă modalitate confortabilă de a se identifica. Până la urmă nu ar fi grozav să vedem o schimbare către persoanele de felurite identităţi de gen care folosesc termeni neutri ca gen? Aceasta ar semnifica faptul că identităţile noastre de gen nu ne definesc, indiferent care ar fi acestea, ceea ce înseamnă progres pe toate fronturile.

„Mx.” Poate fi folosit de oricine indiferent de sex sau stare civilă. Şi astfel îşi îndeplineşte scopul de două ori: pune la dispoziţie o opţiune celor care nu se identifică cu un gen şi evită definirea oamenilor prin sexul lor.

„Mx.” poate fi pronunţat „M.X.”. „Mix” este deja un termen, iar „Mux” sună ca „musk”, aşa că niciunul dintre termeni nu sună potrivit.

Editorul asistent al OED Jonathan Dent în anunţul din publicaţia Sunday Times a spus că prima datare a folosirii „Mx.” a fost descoperită în 1977 în ediţia revistei americane „Single Parent”.

„Se pare că primii propunători ai termenului au avut ca principală preocupare politica genului şi au văzut apelativul ca un termen care ar putea face abstracţie de sexismul perceput de tradiţionalele ‘Mr.,’ ‘Mrs.’ şi ‘Miss’”, a declarat Dent publicaţiei Sunday Times.

Poate că mai surprinzătoare decât ideea că părinţii singuri au fost propunătorii unui titlu asociat cu activişti precum interpretul transgender Mx. Justin V. Bond, care a folosit de ani de zile apelativul „Mx.”, este faptul că băncile şi agenţiile guvernamentale din Marea Britanie oferă deja clienţilor opţiunea acestui termen. Organizaţia „Mx Activist” a adus dovezi de folosire a acestuia prin documente ale Royal Bank of Scotland, Department for Work and Pensions, Royal Mail Group şi Driver & Vehicle Licensing Agency. Nu sunt tocmai genul de organizaţii la care v-aţi fi aşteptat să se afle în avangarda cauzelor transgender şi a neutralităţii de gen.